O zi foarte importanta pentru sufletul asta al meu care fierbe, care inca mai spera, care asteapta. Am tot zis 40 de ani, pe cand aveam 17. Au mai ramas 35 de ani de asteptat, poate si mai putin.
Vreau ca istoria sa se repete, macar o data si inspre bine, nu doar spre rau.
Nu stiu daca vreau sa va urez ceva, poate doar un indemn "Hai sa dam mana cu mana...".
Ne reauzim intr-o saptamana.
