Nelinisti (mai mult sau mai putin fotografice)

Pentru că vântul de afara aduce aminte, puțin, a iarnă.. uitați și niște fotografii mai geroase.

Februarie a fost o lună plină de evenimente, fotografii, fețe fericite și aniversări. Tocmai pentru că a fost și martie la fel de aglomerată, ajung abia astăzi să vă o arăt pe Loredana. Un pui mic de lăcrămioară, cochetă, zâmbăreață și pe alocuri șmecheruță. Am cunoscut-o chiar în ziua în care a împlinit ditamai 1 an!Mai nou, lumânările se sting cu furculița :)Știu că nu prea v-am obișnuit cu atâtea fotografii într-un singur post, dar... nu mă puteam abține. Mi-i mult prea dragă sărbătorita, să nu o vă arăt în toată splendoarea ei pastelată. Să fii fericită, Lory! 

Deși zăpada s-a trecut, eu vin cu niște diagonale-n ospeție. :) 

Craciun fericit, dragii mei! 

Desi abia anul asta am aflat ca suntem rude si nici macar nu prea indepartate, am ras si am simtit fiecare clipa, de parca ne-am cunoaste de-o viata. Casa de piatra, dragilor!

De lumina dragostei dintâi...

Achtung-Achtung! Eveniment cultural important in lumea fotografica din republica noastra mica si era cat pe ce sa-l pierd (multumirile merg catre Alpha). Expozitie de fotografie- Acasă. Împăcare în culori de Mihai Potârniche. Este un must see si are loc in Centrul Expozitional Brancusi, Chisinau. Mai dureaza pana pe 16 ianuarie.

Eclipsa solara din 4 ianuarie 2011, vazuta si de mine:)

Cred ca ENERGIE este cuvantul care ar caracteriza-o in deplinatate pe Geta. Pur si simplu Geta, intr-o alta ipostaza decat cea cu care ne-am obinsuit sa o vedem.

Pentru ca ne e foarte dor de nepotelul nostru, care e destul de departe de noi acum... Miroslav...

Cu o mica intarziere, dar nu pot sa nu-i urez La Multi Anisori, draga Bia! Esti mica noastra luptatoare si invingatoare! Sanatate!

O mica serie, abia inceputa, dantelata si plina de mistere. Ego colorat... Dar depresiv... Se imperecheaza de minune cu: In calitate de prim model (pentru o serie care sper sa mai urmeze si daca sunteti interesati, ma puteti contacta) chiar umila-mi persoana.

Tatiana si Alexander, doi miri frumosi, sufletisti si taaaare veseli. Au avut parte de o nunta care mi-a aparut a fi perfecta, mica, cu oameni apropiati, cu o atmosfera familiala, calda si foarte prietenoasa. Baltiul ne-a asteptat cu bratele deschise. The bride: Lampa magica din Oficiul Starii Civile, de la Balti. Pe'o gura de rai... Si... Povestea, seria Fairy Wedding: Si un mic slide, piesa sub care au dansat pentru prima oara:

In aceiasi zi cu Suie Paparude am avut marea sansa de a vedea si legenda vie a rock and roll'ului romanesc- Phoenix. Ei au fost cei care au culminat seara, care au unit generatii. Pentru ca puteai vedea adolescenti, iar alaturi parintii/bunicii lor, care cantau impreuna: Si timpul vostru s-a scurs, In umbra marelui URSS! Dar ghearele v-au ramas In orice-mbratisare! Astazi doare sarutul pe obraz! Dar dati-mi viata 'napoi, Ce-am risipit pentru voi! Uitand de tot si de doi Ani de pribegie Inc-o mïe, mult ne-a maï ramas. Mi-a adus aminte de copilarie/adolescenta, de serile petrecute in fata televizorului la TVR, unde pentru prima data auzii de Ovidiu Lipan Tandarica. Pe care ieri l-am sorbit din priviri, i-am urmarit fiecare miscare, armonie deplina, tobe. Este pur si simplu fenomenal felul in care se intampla aceasta transformare acolo pe scena, omul-tobele. "Fie sa renasca numai cel ce har Are de-a renaste curatit prin jar, Din cenusea proprie si din propriul scrum, Astazi ca si maine, pururi sï acum."

Oh, cat i-am asteptat! Muzica lor m-a inspirat la crearea a 2 din proiectele pe care le-am facut la facultate (fac arhitectura), in anul 2 si 3. Asa mi-au patruns in suflet. Nu ii cunosc de ani buni, dar sunt acolo, sunt de-ai mei si atata am asteptat sa ii vad. Prin luna iunie fusera niste zvonuri despre un mega fest, la care trebuiau sa participe si ei, maaaaare mi-a fost bucuria. Ca la inceputul lui august sa aflu ca nu va mai fi nici un fest, din cauza anumitor probleme birocratice, precum zicea unul dintre organizatori. Si spre sfarsitul aceleiasi luni, august, aflu ca se va petrece un alt event, unde vin si ei! Da! Ei! Suie Paparude. Eu nu prea le am cu muzica electro, decat de curand si destul de selectiv. Prin august, aflu de un alt proiect "Subcarpati" (se pare ca Bean face parte din proiect) si pentru asta ii multumesc lui Anatolie Juraveli aka Fix, despre care voi incerca sa fac un post cat de curand, pentru ca merita promovare. Ieri, Suie Paparude in cadrul unui event dedicat limbii romane, au ajuns intr-un final, pentru prima data la Chisinau. Au fost efervescenti, de exceptie, fenomenali, superbi, electrizanti. Cred ca as epuiza toate superlativele ca sa exprim cum m-am simtit alaturi de ei si muzica lor si asteptarile mele pentru liveul lor au fost de zeci de ori intrecute. Live sunt de zeeeeeeci de ori mai buni, pentru ca se simte energia aia, pentru ca esti acolo si se intampla acea conexiune miraculoasa. Va multumesc pentru seara de ieri. A fost cea mai buna zi (din an cu sigurantza!) Am reusit sa fac doar niscaiva fotografii, pentru ca restul timpului imi era imposibil sa o fac, picioarele, mainile, corpul erau pe alta planeta, pe planeta Suie Paparude. Ce am aia va prezint. Suie Paparude, 1 septembrie 2010, Chisinau. Si mai gasiti inca 2-3 fotografii aici.

Si piesa copilariei mele (si din spusele tizei mele, Rodica, mamei acestor minunati copii si a copilariei lor):

Incepe sa devina o traditie. In fiecare an de 5 august, ziua de nastere a mamei mele, merg intr-un lan de floarea soarelui (cu scopuri meschine, recunosc)) ) sa iau niscaiva floricele si acasa. Floarea soarelui-floarea mamei :) Din anii precedenti are si cateva printate pe peretii din birou, poate curand apar si astea pe acolo, in completarea colectiei )). PS: multumiri Renatei si fratelui ei :*

De ziua mamei mele cerul din Chisinau a hotarat sa ne faca o surpriza vanilata :) 5 august 2010, cu aproximatie ora 21.00

Candva nu imi imaginam cat de mult imi мa placea acest gen de fotografie, fotografia de familie. Acum insa nu imi imaginez cum ar fi fara sa fotografiez emotiile astea, emotii pure, simple, aproape obisnuite si atat de uitate de o buna parte a societatii noastre.

Milena, un mic pui de omulet, cu ochi mari, senini, care te vrajesc din prima :). Pe Milena o mai puteti gasi si aici? iar aici inimioara ei. Si o noutate pentru mine, am incercat sa fac asa ceva pentru prima data, sper sa va placa. L-am facut cu mult suflet. Un mare multumesc lui Igor Schimbator.