Ceva cu Ernest şi o acritură

Ne vedem acolo, nu? (printre bufniţe înţelepte)

Pe-o vreme ca asta, toate scîrţîie şi alunecă. Geamurile de la Sage erau aburite, cîteva lămpi aprinse înăuntru, un zumzet cald. Dar parcă lehamitea asta ploioasă e aşa lipită de mine, că nici un ceai miraculos nu face tot ce promite împotriva ei. M-a stupefiat ostilitatea compactă, grea a unei vînzătoare, ca şi cum i-aş fi cerut de pomană, nu o sticlă cu apă. Ce mai vrei şi tu? ar fi fost mai cinstit. În titlu greşesc: n-avea nici efectul comic al unei acrituri. Doar un bolovan greu, un bloc de piatră.

Acum o oră, în timp ce bucătăream pentru a da impresia că este ceva viu şi cald în casa asta, am auzit la radio cîntecul cu hey carrot juice, aha, mi-am zis, asta era trupa! Dar am uitat (din nou).