”În vara anului 1997, după ce am câștigat titlul cu echipa Constructorul, trebuia să ne pregătim pentru prelim
inariile Ligii Campionilor, povestește Adrian Bogdan. Am mers ca de obicei la Holercani, unde antrenorul de atunci, un armean, nu i-am reținut numele, ne-a distrus din punct de vedere fizic.După un cantonament nebun de circa 2 săptămâni, conducerea echipei ne-a aranjat un meci amical la Constanța, cu echipa Universitatea Craiova. Am pierdut atunci catastrofal, vreo 6:1, iar între buturi am stat eu și nu Dinov, care în mod normal era titular.
După ce ne-a admonestat o corecție severă, patronul echipei, Valeriu Rotari, zis ”Zelionîi”, a invitat toată echipa, seara, la un restaurant. Văzând că atmosfera nu este tocmai fericită, ”Zelionîi” a chemat doi lăutari și i-a pus să-mi cânte mie la ureche. ”Cântați pentru eroul meciului”, se amuza el și toată echipa pe lângă dânsul. Numai mie nu-mi ardea de glume atunci...”, își amintește Bogdan.
