Într-o zi în troleibuz am putut urmări doi băieți cam de clasa a patra - a cincea, care stăteau ambii pe un loc (pe una dintre băncile alea înguste din față) și citeau o carte. Unul dintre ei citea mai repede, și când ajungea la sfârșitului paginii, aștepta să termine celălalt de citit, și doar atunci întorcea pagina. Eram destul de aproape și am văzut că era una dintre cărțile despre Harry Potter.
Cărțile lui Rowling pot să placă sau pot să nu placă (eu personal le consider cele mai importante cărți pentru copii din ultimii 20 de ani, de la Astrid Lindgren încoace). Însă cred că atâta timp cât ele pot să ridice doi băiețași din fața calculatorului și să-i facă să citească, orice obiecții privind calitatea lor literară nu mai contează.