În sezonul 1994/95 Igor Dobrovolski a jucat la Atletico Madrid. În acea perioadă celebra grupare madrilenă era patronată de extravagantul și controversatul om de afaceri, Jesus Gil y Gil. De ce extravagant și de ce controversat?
Marele arbitru francez Michel Vautrot tocmai fluierase finalul meciului. “Două vorbe despre arbitraj?”, soseşte întrebarea. “Da, un pârţar nenorocit care va fi aclamat de pederaştii lui, în lumea lor!”… “Nu schimbaţi antrenorii cam des?”, atacă un jurnalist. “Bă, pentru mine, înlocuirea ăstora e ca şi cum aş bea o bere. Pot da afară 20 într-un an. Dacă mă enervez, rezolv şi 100!” “Dar e normal aşa?” “Mă, cum dracu mereu am lângă mine numai jurnalişti idioţi?”
Don Jesus Gil y Gil a fost un fel de ”Zelionîi” al nostru la spanioli. Fiind primar în localitatea Marbella, i-a găzduit pe toţi mafioții din lume, de la italienii din ”Coza nostra” și până la ”hoții în lege” rusnaci.
Odată, l-a prins pe Jose Maria Caneda, preşedintele echipei Compostela, omologul său, în faţa sediului Federației! Se luase de el, cu câteva zile înainte. N-avea cum să-l ierte, aşa că i-a dat două-trei lichiuri, plus vorbele de rigoare înainte să sară lumea să-i despartă.
Cu toate acestea, Dobrovolski afirmă că era în relații bune cu Don Jesus. ”Era un om căruia puteai să-i spui totul în față, fără ocolișuri. O persoană extraordinară! Se mai întâmpla să le mai dea peste cap unor jucători, mai tineri... Cu el era foarte simplu: cine bârfește – plătește. Iar plata nu însemna neapărat bani...”