Literatura şi Arta, 5 martie 2009
Veaceslav Untilă, omul politic, dar şi cercetătorul intransigent al fenomenului politic, monitorizează de opt ani fărădelegile guvernării comuniste. Aşa cum a recunoscut el însuşi, nu a făcut-o din plăcere, ci din dorinţa de a spune adevărul, din dorinţa de a aduce acest adevăr şi la cunoştinţa cetăţenilor Republicii Moldova, şi la cea a opiniei publice internaţionale. Lucrarea lui a fost editată deja în două volume: astfel în 2004 apare Petele negre ale guvernării roşii, care fixează fărădelegile comuniştilor în primul lor mandat de guvernare, fapt pentru care, la indicaţia ideologilor bolşevici, cartea a fost scoasă din bibliotecile din republică. Recent a apărut Petele negre ale guvernării roşii(II), unde sunt contabilizate, şi politic, şi juridic, dar şi enciclopedic, cele mai grave abateri şi derapaje anti-democratice ale guvernării comuniste din 2005 încoace. Cartea a doua a crescut în volum faţă de prima, iar asta înseamnă că s-au înmulţit şi abuzurile guvernanţilor.
Republica Moldova este una din puţinele ţări care s-a confruntat deschis cu efectele distructive ale ideologiei comuniste şi după căderea imperiului sovietic. În ultimii ani, sub guvernarea comunistă, au fost demolate principiile statului democratic şi de drept adoptate în „Declaraţia de independenţă”, au fost încălcate masiv drepturile omului, inclusiv dreptul la muncă şi la un trai decent, a fost compromisă însăşi noţiunea de „democraţie”. Confruntând metodic „petele negre ale guvernării comuniste” (şi ele cuprind practic tot dezastrul umanitar pe care V. Voronin şi „tovarăşii” lui l-au instalat în Republica Moldova în ultimii opt ani) cu o mulţime de fapte, date statistice, acte politice şi juridice naţionale şi internaţionale, Veaceslav Untilă demonstrează că respectarea drepturilor omului este o declaraţie cinică folosită de comunişti când le convine lor, iar democraţia, bunăstarea oamenilor, libertăţile politice, conlucrarea cu societatea civilă, dreptul la informaţie au fost invocate de guvernanţi numai când erau nevoiţi să facă rapoarte pentru organismele internaţionale.
Veaceslav Untilă mai arată că, potrivit mass-mediei şi sondajelor de opinie realizate în rândul cetăţenilor, liderii comunişti figurează printre cele mai corupte persoane din Moldova, dar că nici unuia dintre ei nu i-a fost intentat vreun dosar penal, corupţii lor fiind protejaţi şi de poliţie, şi de procuratură, şi de sistemul judiciar. El demonstrează – repetăm în baza documentelor şi a faptelor - că Guvernul comunist al celui mai sărac stat european a venit în Parlament doar cu propuneri de a prelungi programul de prevenire şi combatere a corupţiei, nu de iradiere a ei şi a efectelor ei, devenite fenomen de masă în instituţiile statului, în economie, învăţământ, sistemul de ocrotire a sănătăţii.
În Petele negre ale guvernării roşii (II) cititorul cointeresat poate găsi o mulţime de asemenea fapte ale Guvernului comunist, puse precis în arhiva istoriei recente. Niciodată acest guvern de incompetenţi şi marionete nu a prezentat Parlamentului rapoarte complexe despre efectul de ciumă al fenomenului de corupţie, transformat în politică de stat de către partidul comuniştilor, niciodată nu s-au făcut analize detaliate ale fenomenului, nu s-au arătat adevăraţii corupţi sau veniturile ilicite din care burghezia comunistă a Republicii Moldova trăieşte fastuos fără să-i pese de suferinţele celor mulţi. Guvernarea a pus la punct un sistem birocratic şi corupt pentru obţinerea acestor venituri ilicite, sistem care a „hrănit” în toţi aceşti ani birocraţia comunistă şi i-a permis să se menţină la putere. Amânarea reformelor democratice şi economice, naţionalizarea obraznică a multor proprietăţi private (condamnate la CEDO), introducerea cenzurii totale la televiziunea publică (unicul mijloc de informare în masă la care au acces toţi cetăţenii republicii), înfricoşarea oponenţilor politici, dar şi a cetăţenilor, prin acţiuni violente ale poliţiei sau prin deschiderea mai multor dosare penale unor omeni nevinovaţi care nu vor să joace cum le cântă ei, au transformat Republica Moldova nu dar în cel mai sărac, mai furat, mai minţit stat european, ci şi în unul din cele mai nefericite state ale lumii.
În acest sens delapidările masive de bani publici, de pildă în timpul lucrărilor de reconstrucţie a Memorialului „Eternitate” şi a străzii Pan Hallipa, au constituit un adevărat obiect de studiu al lui Veaceslav Untilă, care e şi deputat în Parlament, şi prim-vicepreşedinte al AMN, cel mai important partid de opoziţie din Republica Moldova. El a criticat în Parlament de nenumărate ori acţiunile comuniştilor, a atenţionat opinia publică internă şi externă, a luat atitudine la diverse adunări ale cetăţenilor, la mitinguri politice sau diverse manifestări culturale şi ştiinţifice, a făcut interpelări, a cerut să se ia măsuri pentru returnarea banilor în buget, dar cererile lui au fost mereu ignorate de către guvernarea comunistă şi nimeni, niciodată în ultimii 8 ani, nu a fost tras la răspundere. De aceea el concluzionează deschis în noul volum că „asupra acestui aspect al activităţii guvernanţilor se va reveni însă mai târziu, când ştabii comunişti nu vor mai beneficia de imunitate, iar de isprăvile lor se vor ocupa autorităţi cu adevărat independente”.
Veaceslav Untilă acuză în noua lui carte guvernarea comunistă de promovarea unor reforme populiste în economie, de privatizări ilicite şi de lipsa unui climat de afaceri normal. Reducerea constantă a locurilor de muncă, presiunea politică şi financiară necontenită asupra agenţilor economici, folosirea resurselor statului pentru a se îmbogăţi baronii comunişti, lichidarea micului business, distrugerea producătorului autohton şi amânarea creării clasei de mijloc au provocat exodul masiv al forţei de muncă peste hotare. Autorităţile comuniste au parazitat în cei 8 ani de guvernare mai ales pe banii trimişi de aceşti cetăţeni acasă şi tocmai de aceea ele s-au jucat cum au vrut cu aşa-zisa apreciere a valutei naţionale şi au stimulat migraţia forţei de muncă, reducând populaţia activă a Republicii Moldova cu aproape un milion de persoane.
Veaceslav Untilă demonstrează că guvernarea comunistă impune cu forţa cetăţenilor Republicii Moldova o altă identitate naţională prin ample campanii de denigrare a valorilor naţionale, prin moldovenismul primitiv, prin introducerea cursului de „Istorie integrată” şi lichidarea unor institute ştiinţifice importante menite să stea la straja valorilor naţionale, prin repetate atacuri anti-româneşti, învinuind România şi poporul român de subminarea securităţii naţionale şi a principiilor statalităţii, dar mai ales pentru faptul că Bucureştiul intenţionează să simplifice procedura de redobândire a cetăţeniei române locuitorilor Republicii Moldova.
Un loc aparte în noua carte a lui Veaceslav Untilă îl ocupă cercetarea faptelor monstruoasei coaliţii roş-oranj, responsabilă total de mizeria la care a fost adusă Republica Moldova în ultimii ani. Aşa-zisul „parteneriat politic” dintre PCRM şi PPCD, multele minciuni politicianiste, atacurile nefondate, cinice, brutale la persoană, inclusiv împotriva unor mari personalităţi ale vieţii noastre culturale şi ştiinţifice, aşa cum a fost ponegrit poetul nostru naţional Grigore Vieru, a urmărit „asasinarea” morală a electoratul democratic, îndepărtarea lui de adevăratele probleme ale cetăţenilor, amânarea integrării europene a Republicii Moldova şi rămânerea în sfera de influenţă al celora care au provocat şi menţin un război necruţător în spaţiul pruto-nistrean îndreptat şi împotriva stabilităţii generale din Europa. Minţit, folosit, abandonat o parte din electoratul democratic a plecat peste hotare, el nu mai crede în politică şi politicieni şi rostul activităţii adevăratelor partide de opoziţie (nu acelor de buzunar, care apar ca ciupercile după ploaie înaintea scrutinelor electorale), este să redea încrederea cetăţenilor într-un viitor european.
Petele negre ale guvernării roşii(II )se încheie cu un text sugestiv, „Adio, Parlament roş-oranj”, despre ultima zi de lucru a Parlamentului în 2008, zi marcată de un şir de proteste din partea opoziţiei: „Aceste acţiuni de protest au dat semnalul că se apropie de sfârşit cea mai grea şi dificilă perioadă din istoria Republicii Moldova, o perioadă în care au predominat cu desăvârşire „petele negre ale guvernării roşii”.
E de datoria noastră, a tuturor, nu numai a politicienilor, ci şi a fiecărui cetăţean în parte, să facem tot posibilul, inclusiv mergând din sat în sat, din om în om ca asemenea perioade să nu se mai repete, să dispară pentru totdeauna în istorie şi să scăpăm cât mai repede, de fapt, la 5 aprilie 2009, şi de pete negre, şi de guvernanţii roşii.
Andrei Vartic