Uno

Răsfoind nişte ziare mai vechi, am dat de-un articol oarecum interesant.  Se invoca ajutorul locuitorilor oraşului X pentru a salva lebedele de la îngheţ. Oraşul se află pe malul Dunării şi se poate mîndri cu nişte perechi superbe de lebede albe, care habitează anume în regiunea dată şi bucură privirile copiilor, bătrînilor.
Şi turiştilor :)

Problema părea gravă. Din cauza temperaturilor deosebit de scăzute, aceste nobile fiinţe  se aflau în pericol de moarte. Iar din motivul monotorizării reduse a unor zone specifice ale Dunării, autorităţile locale  roagă pentru colaborare locuitorii, şi anume să anunţe în caz că observă cineva vreo lebădă slăbită, pe moarte, etc.

Lăudabilă acţiune.

Şi totuşi. Pe lîngă articolul destul de impresionant, ceea ce m-a frapat a fost…o fotografie. Una simplă. Evident, cu o lebădă :) O lebădă cu pui. Şi aici vine faza. Puii nu înotau alături de ea, ci ii ducea ea în spate, cu grijă şi dragoste maternă (m-am uitat cu lupa în ochii ei, dacă se mai întreabă cineva de unde am luat-o). Extraordinar. Oi fi eu întunecată şi poate nu cunosc încă multe. Însă nu cred că are asemănare în tot neamul ei de păsări.