Concubinajul este un păcat mare şi e pedepsit de Dumnezeu

de Magdalena MUNTEANU

Motto: ”Cel ce are concubină şi, nu voieşte nici a o
lăsa, nici a se cununa cu femeia sa,
nu se cuvine a-i primi darurile la biserică,
ale cărei legi le bârfeşte şi le defaimă
prin faptele sale” (Sf. Nichifor 3)

În vremurile noastre contemporane sau moderne, cum le mai zic unii se discută foarte mult despre un subiect controversat şi anume despre concubinaj. Şi dacă unii neagă acest subiect în acelaşi timp foarte mulţi cred că dacă vrei să fii modern azi trebuie să trăieşti în concubinaj.
Am efectuat un vox-populi în rândul tinerilor vizavi de această temă. Aceştia şi-au expus părerea pro şi contra.
La întrebarea dacă e corect sau nu concubinajul pre-căsătorie?
Am făcut un mic sondaj pentru a vedea care este opinia tinerilor faţă de această problemă:

Maria Dulgheru, 23 de ani:
Nu. Altfel n-ai ce mai căuta acolo. Altfel, îţi începi viata printr-un compromis care mai devreme sau mai târziu se va întoarce împotriva ta sau a copiilor tăi.

Aliona Dumbrava, 26 de ani:
Sunt cu iubitul meu de 3 ani jumătate şi locuim de aproape 3 ani împreuna. Trăim împreuna şi bune şi rele deşi până si acum, după atâta timp gurile rele spun ca e păcat. Deocamdată nu ne-am propus să ne căsătorim, nu avem finanţe suficiente şi nici timp. Dar sunt conştientă că asta se va întâmpla cândva….
Până atunci eu recomand să cunoşti persoana de lângă tine doar locuind împreuna, să cunoşti defectele şi calităţile celuilalt, să vezi dacă te înţelegi. Căsătoria nu e o simpla hârtie . NU hârtia te ţine ci dragostea, înţelegerea, prietenia etc.

Rodica Lungu:
Eu de exemplu nu stau în concubinaj cu nimeni, dar sunt de acord cu cunoaşterea tabieturilor înainte de căsătorie, asta nu tine de concubinaj, mi se pare un cuvânt aşa urât. Ce e rău în a cunoaşte mai bine pe cel cu care vrei să rămâi până la sfârşitul vieţii cum se spune. Şi nu cred că “pe vremuri” nu se practica ca soţul să se ducă la altele, numai că atunci ori nu se ştia, ori avea mai puţine opţiuni, iar dacă se aducea în discuţie divorţul era mai grav decât a se afla că a înşelat. Nu mai faceţi asemănări intre “concubine” (de parcă doar femeile trăiesc singure în asta) şi prostituate. Dacă locuiesc împreună fără forme legale şi fiecare contribuie cu bani în casă şi altele, asta cum se mai numeşte?

Aneta Popov, 31 de ani:
Trăim alte vremuri şi regulile ce se aplicau la mamele şi bunicile noastre nu mai sunt valabile. Pe la 20 de ani cred că şi eu visam la prinţ, virginitate în biserică, lapte şi miere până când moartea ne va despărţi şi altele.
Acum am 31 de ani şi visele s-au schimbat: nu e prinţ, dar e cel mai bun pentru mine, nu mai sunt virgina de mult timp şi nu a contat, nu e totul roz dar ne iubim şi trecem împreuna peste toate.
Locuim împreuna de peste un an, am învăţat sa ne acceptam anumite tabieturi şi să le corectă m pe altele. Aşa ştim la ce să ne aşteptăm, multe divorţuri de aici pornesc.
Studiile sociologice arată că trăitul împreună înainte de căsătorie creşte riscul de divorţ cu 50%. Foştii concubini sunt mai predispuşi spre conflicte, abuz şi violenţă, şi au un nivel mai scăzut de fericire”. Concubinajul este de fapt o “pregătire pentru divorţ”.
Motivaţiile pentru care tinerii preferă concubinajul sunt dintre cele mai diverse: lipsa banilor (58%), comoditatea (41%), lipsa unei locuinţe proprii (29%) sau alte priorităţi (10%) precum studiile, cariera sau călătoriile.

Ce spune Sfânta Scriptură despre concubinaj?

În Statele Unite ale Americii 40 la sută din adulţi spun că au încercat cel puţin o data să trăiască în concubinaj. Aceştia susţin că e mai bine aşa pentru că, dacă vrei să pleci nu sunt probleme, tu pleci şi partenerul tău pleacă. Dar oare este aşa? S-a dovedit că nu sunt probleme? Să vedem ce ne spune Sfânta Scriptură despre concubinaj. Este acesta ceva modern? Evită problemele sau dimpotrivă aduce?
A trăi în concubinaj înseamnă că doi adulţi trăiesc împreună ca un cuplu căsătorit, dar de fapt ei nu sunt căsătoriţi. O parte în relaţia lor este bineînţeles relaţia sexuala. A face sex în afara căsătoriei este păcat (curvie, aprinderea poftei). În Biblie este scris:
„Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.” (1 Corinteni 7:9 ).
Cuvântul concubinaj vine de la cuvântul concubină care era folosit în vechime pentru o fată care trăieşte cu un bărbat pentru plăcerea lui, dar el nu vrea sa o i-a in căsătorie pentru că nu are respect faţă de ea. Concubinaj se întâmplă chiar şi in Biblie dar nu este promovat sau privit de bine.
În Epistola către Evrei este scris :
„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari (cei care au relaţii înainte de căsătorie ) şi pe preacurvari (cei care au relaţii cu altcineva decât partenerul de căsătorie).” (Evrei 13:4)
Orice tânăr doreşte o căsătorie binecuvântată de Dumnezeu. Deoarece El este Cel care a instituit familia, iar reţeta pentru o familie fericită se găseşte tot la Dumnezeu . Dumnezeu binecuvântează pe cei care-L ascultă şi împlinesc tot ce porunceşte El. În momentul când tinerii hotărăsc să se joace de-a familia, nu realizează că ei singuri nu se vor bucura de o viaţă de familie fericită .
Vor pierde din fericirea familiei şi vor ajunge să se urască mai tare decât se iubeau. Vor ajunge să-şi reproşeze unul altuia multe lucruri .
Astfel, canoanele bisericeşti ne arată că concubinajul este trăirea bărbatului cu femeia fără cununia bisericeasca, iar această încălcare este numită curvărie. Concubinajul este posibil între animale, dar omul are în plus necesităţi şi datorii superioare sufleteşti, de aceea are nevoie de binecuvântarea Domnului.
Căsătoria civilă este altceva decât cununia bisericească. Cel ce trăieşte în concubinaj nu poate fi primit la sfintele taine, nu i se poate primi darurile la biserică, adică se afuriseşte; ca un înstrăinat de Dumnezeu şi legea lui. Concubinii, pe lângă păcatul lor, ei aduc si sminteala altora, de aceea ei nu pot fi naşi la cununie şi botez, căci cum ar putea ei îndruma pe alţii, când ei înşişi nu sânt în stare să se conducă după legea Domnului. Înşişi copiii lor vor purta pecetea nelegiuirii părinţilor şi a blestemului. (V. Casat. a III).