Livia Gardea
În ziua următoare am cunoscut-o pe a doua Livia, Gîrdea, prezentatoare la TV7. Am vorbit la telefon şi eram aproape sigură că va invoca lipsa de timp şi va refuza să participe în proiect. Dar m-am înşelat. O voce caldă, fără fiţe de vedetă, a zis un „da” foarte sincer. Nu a speriat-o faptul că va trebui să iasă în stradă, simulînd un nevăzător. A intrat repede în rol, iar eu am fost să descoper cît de umană şi de cooperantă e.. Pentru început am ieşit în strada. Şi-a pus pe ochi ochelarii îmbrăcaţi cu bandaje de scoci. I-am testat şi eu, nu se vedea nimic prin ei, iar provocarea avea să fie de-adevăratelea. Scopul a fost să o facem pe invitata noastră să simtă ceea ce alţii numesc normalitate...să joace rolul unui orb. Faţa i s-a schimbat, rozul din pomeţi i-a dispărut uşor şi paşii se făceau tot mai mici şi mai nesiguri. Se spijinea cu toată puterea pe bastonul alb. Aşa am ajuns într-o intersecţie din apropierea redacţiei, fluxul de maşini a speriat-o pe Livia. Am avut noroc de un agent de circulaţie care ne-a ajutat să ducem la bun sfîrşit şedinţa foto. Oamenii ne priveau cu nedumerire, îşi şopteau ceva la ureche, zîmbeau sumar în colţul buzei, dar continuau să facă paşii mari şi deşiraţi, fără să dea prea mare importanţă experimentului pe care-l încercam noi. Dar atunci nu mă gîndeam la aceşti oameni, ci la Livia, prezentatoarea de ştiri… Ce simte oare?
-Frica de întuneric…teama că nu am să-i mai pot scoate niciodată… ochelarii…că mulţi dintre semenii noştri îi poartă toată viaţa şi, din nefericire, nu au nici o şansă de recuperare în Moldova. M-a speriat fotograful care la un moment dat m-a apucat de mînă şi m-a ferit de o maşină... Mi-am amintit de două cazuri legate de afecţiunile oculare…În primul rînd este vorba de un bărbat de aproximativ 40 de ani din raionul Nisporeni care, în urma Războiului din Transnistria, şi-a pierdut vederea. Acum, cel care îl întreţine este căţelul pe nume Moţic - periodic bărbatul pleacă la Moscova unde cîntă la acordeon. Din banii cîştigaţi, bărbatul îşi întreţine familia şi cei 3 copii, dintre care 2 sînt invalizi. Ba mai mult! Familia riscă oricînd să rămînă fără casă…trist… În celălalt caz este vorba despre copilul unei cunoştinţe care s-a născut cu o problemă la un ochi, mai bine zis, toată viaţa va vedea doar cu un ochi, iar la celălalt va avea o proteză…şi are doar 1 an.
Pe ultima sută de metri a proiectului credeam că Livia Gîrdea ne va forţa să terminăm, Continuam s-o privesc pe cea care ne aduce ştirile…păşea la fel de stingher şi lovea cu bastonul în asflat…”atent, aici e o treaptă”- mă speriasem. Dar felul ei de a se mobiliza în situaţii extreme, lipsa fricii şi puterea de a-şi asuma un risc mi-a amintit de Livia Pînzari,
-Aş schimba mentalitatea oamenilor sănătoşi faţă de cei cu dizabiltăţi. Pentru că aceştia din urmă sînt frustraţi de societăţile în care trăiesc, sînt intimidaţi prin mila care li se acordă. Nu e nevoie de ea, ci de înţelegere şi acceptare. Cei normali, chiar dacă au resurse, nu le utilizează corect şi eficient, de aceea ar trebui să ni se acorde şi nouă un vot de încredere.
TEXT DE NATALITA EFROS
Sursa
2009-02-24 18:36:00