“Niciodata” nu exista
Niciodata nu m-am gandit c-am sa ajung la ziua in care am sa strang cu bucurie la piept cartea «Barbatii sunt niste porci». De fapt, data memorabila va fi inregistrata peste o saptamana, sub ochii a doua femei care s-au resemnat cu gandul ca familia lor “beneficiaza” de o ticnita autentica. Deci, cartea e cumparata, miroase a tren, a Bucuresti si a secolul trecut. E a mea. Legitim. Si ma asteapta s-o iau in brate.
Povestea a inceput asa.
O cucoana, intitulata virtual Soacra mica, a infaptuit toamna trecuta un voyage la Bucuresti. Cu ochelari de soare pe nas, covrigi cu mac in maini si rucsac plini de carti, hoinarea pe strazi si se gandea la ultima carte achizitionata intrebandu-se: “Ce naiba m-a apucat s-o cumpar? Culoarea ceea verde alga (preferata mea)? Titlul intrigant “Grasa si proasta”? Autoarea? Bai, cum o cheama deja? Rodica… prenume rar intalnit si hai sa spunem sincer pana la capat, nu suna serios, ba chiar superficial nu stiu cum.
Si mai era acolo pe raft o carte semnata tot de ea “Barbatii sunt niste porci” ? sau magari? Berk, pfff, grrr, ce titlu neinspirat! Sa mor eu daca nu e o toapa Rodica asta care n-are noroc la barbati. Iaca o carte pentru care n-as debursa niciun franc devalorizat. Niciodata. Si sa nu am parte de o lalea de Ziua Femeii daca nu e asa!”
In convingerea asta am trait o luna dupa epuizarea momentului, intr-un amurg minunat, multamita de mine si mai ales de logica gandurilor mele. Dar se pare ca autoarea, alias Rodica, pe care eu o credeam pe la vreun solariu sau shopping la Mall, in cautare de barbati neporci, a hotarat sa se razbune pe mine. De acolo de sus, dupa cum aflasem oleaca mai tarziu. Si, Doamne, ce stupoare am trait ca nu mai e in viata si ca a trait hat in secolul trecut!
“Grasa si proasta” a fost ultima carte pe care au inhatat-o labutele mele ca s-o dezghioace in lectura. Repet ul-ti-ma (din colectia de carti adusa de la Bucuresti). Mai mult pentru a marca pasarica in lista, drept citita (si aruncata hat colea ca ma-nnerva numai ideea c-am cumparat-o).
Nu stiu daca am cunoscut in viata mea o lectura mai savuroasa. E ca si cum ai manca o tarta preferata. Faceam o pauza dupa fiecare abzat, imi agatam privirea pe tabloul alb-negru cu Venetia si repetam: “Femeia asta e nebuna, e minunata, e fermecatoare. Encore si bis!”
Cand am ajuns la ultimul punct din carte, m-am pocnit cu ea in cap si mi-am zis: “Mioara creata ce sunt ! Ei de ce n-am cumparat-o si pe cea cu porcinele, hein?”
De aici porneste partea cea mai interesanta. Persoanele care puteau real sa-mi procure cartea, avand treaba la Bucuresti, erau… barbati. Prindeti firul? Eu l-am prins abia dupa a doua reactie. Treaba s-a produs cam in termenii urmatori. Colegul meu, dragut si rasdragut, imi zice galant: “Poate vrei sa-ti aduc ceva de la Bucuresti?” Ei, eu nu prea fac colectii de prezenturi, e plina casa de bibelouri si prostii de pe toate meridianele, zic :
-Nu! Frumos din partea ta. Merci….Adica stai! O carte poti sa-mi aduci? O gasesti in toate librariile.
-No problem, coleguta ! Dai bataie, care?!
-”Toti barbatii sunt niste…”, am spus-o cu o tonalitate fireasca si chiar academica intr-un fel, de parca cautam ”Reflectii geopolitice despre Islam” sau ceva de genul asta.
A urmat o tacere, marcata de o sranceana stanga ridicata a mirare in sus.
-Sa-ti scriu autorul pe un post-it… adaug eu.
-Ssssssssssssssssst ! Stai asa! Nu te obosi. Las ca o gasesc, cu titlul ista…
N-a gasit-o. Mincinosul. Asa am intels eu cat de tare ii este frica de iubita sa. Slabut de fire, dar nu e vina lui.
Cartea a fost cumparata abia de al treilea barbat pus la curent, prin terta persoana, cu fanteziile mele erotice. Si drept sa va spun, abia acum realizez ca aceasta cautare de carte s-a transformat intr-un soi de test pentru barbati. Cati barbati din zece ar accepta sa se prezinte la casa ca sa achite cumparatura cartii “Toti barbatii sunt porci” ? Sa va pazeasca, Domnul de asa situatie penibila, baieti!
Sursa
2009-02-24 11:38:32