Frivoliteraturizări
Picioare în praf. Aş tot scrie aceste cuvinte până când eu însumi aş simţi cum se răcesc şi se răsuflă, fâsss, şi scap de obsesie. Lăbuţe în praf, lăbuţe de pui de om, de fată de la oraş, cufundându-se molatic, stârnind praful drumului pentru întâia oară în viaţa lor. Unghii scurte, cernite de murdăria pură, topită în sudoare.Mai sunt şi alte cuvinte care-mi plac: zvâcnet, aureolă, rotund. Şi-mi mai place cum mă duc, înghesuit de limbă şi de cerul gurii. Cum pier, tras în jos ca de vârtelniţă. Gândesc că strig (dar nu strig) ca Lucía (y el sexo): Me muero, me muero. „Me muero por besarte, dormirme en tu boca.” A doua zi, caut în pripă să mă reconfirm în zâmbetul cu subînţeles al cameristei. Domnul e servit!
”Toată lumea ştie că mie îmi plac pisicile” - aud asta, pentru că vreau să aud, de la masa vecină. Pălăvrăgesc cu seriozitate, folosind e-ul acela afectat, două fete de gimnaziu. Vai, îmi vine să-i arunc palidei felinofile, e timpul să-ţi faci blog! Ce naşte din pisică, trafic mănâncă! Chiar aşa, pe când un blog numit: Pisica din geantă?
De când mi-am rătăcit norocul la pisici, am încetat să le mai fac fotografii ca să le imortalizez (cum aveam obişnuinţa) primii paşi prin bătătura familiei. Am furat aşa, cu pozele, câteva suflete tigrate (care s-au şi precipitat apoi sub roţile primului automobil).
Şi cum îi sună pavilionul tare al urechii pe fierăstrăul inegal al dinţilor. Sau aceea era vocea ei murmurând, în neştire, a capitulare?
Sursa
2009-02-19 18:54:06