GRIJĂ CU TENTĂ ELECTORALĂ

În aceste zile, am rămas surprins de iniţiativa vicepremierului Valentin Mejinschi, care a solicitat Guvernului câteva sute de mii de lei pentru cei care au luptat în conflictul transnistrean. El a anunţat disponibilitatea autorităţilor de a organiza anumite acţiuni la începutul lunii martie cu ocazia împlinirii a 17 ani de la declanşarea ostilităţilor de pe Nistru. Surprinderea mea a fost dublă: în primul rând, m-am bucurat pentru bieţii combatanţi, dar şi pentru „bietul” Guvern care, în sfârşit, a observat această categorie defavorizată de cetăţeni; în al doilea rând, gestul autorităţilor mi-a lăsat un gust amar, căci, am înţeles că nu grija faţă de combatanţi i-a determinat să procedeze astfel.         

Pe parcursul acestor ani am ridicat constant problema condiţiilor în care s-au pomenit cei care în 1991-1992 au apărat cu arma în mână integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova. Şi am făcut acest lucru nu numai din motivul că şi eu am participat la acele acţiuni de luptă, ci pentru că nu puteam şi nu pot să accept indiferenţa cu care este tratată respectiva categorie de cetăţeni. M-a interesat şi mă interesează deopotrivă condiţia lor materială, dar şi latura morală a problemei. Tocmai de aceea, am propus ca Parlamentul să declare ziua de 2 martie, când s-a declanşat conflictul armat de la Nistru, zi de comemorare a celor care au căzut în acele lupte. Am depus, împreună cu colegul meu de fracţiune, Alexandru Lipcan (şi el participant la conflictul transnistrean) un proiect de lege în acest sens încă acum doi ani, dar autorităţile l-au ignorat. Am cerut să fie îmbunătăţită condiţia materială a combatanţilor şi familiilor lor, dar guvernarea iarăşi a ignorat demersul meu. Mai mult decât atât, comuniştii şi aliaţii lor i-au lipsit în 2008 de pensii (total sau parţial) pe cei care au luptat la Nistru şi care mai continuă să-şi facă serviciul în organele afacerilor interne. Am încercat din nou să mă opun, dar rezultatul a fost acelaşi. Am contestat această lege abuzivă în Curtea Constituţională şi sunt acum în aşteptarea verdictului, care sper să fie unul în favoarea cetăţenilor nedreptăţiţi de puterea comunistă.                                    

În aceste condiţii, mi-a fost clar că Guvernul şi-a amintit de combatanţi doar pentru că suntem în campania electorală. Spre regret, toate conducerile de până acum ale Republicii Moldova, dar, în special comuniştii, au perceput problema combatanţilor exclusiv prin prisma interesului politic de moment. Şi de această dată puterea comunistă a mers pe principiul – cu o mână îţi dau, iar cu zece îţi iau. După ce şi-a bătut joc de combatanţi în vară, luându-le pensiile binemeritate, după ce i-a lipsit de puţinele surse de existenţă, după ce a refuzat să le ofere măcar o satisfacţie morală prin declararea zilei de 2 martie drept zi de comemorare a celor care au căzut la Nistru, guvernarea comunistă vine acum cu ceea ce s-a scurs printre degete şi încearcă să mimeze grija faţă de acei care şi-au pus viaţa la bătaie pentru această ţară.