Da
Bineînţeles că trăiesc sub un clopot de sticlă. Larg, înalt, cît să mă mişc nestingherită. Cioc-cioc, e cineva acasă?Dar clopotul chiar e singura explicaţie: numai eu întîlnesc farmacişti amabili? doctori buni? cîte un profesor excelent? oameni cu care să-mi facă plăcere să stau de vorbă? (cînd mă aştept să fie totul conform ziarelor şi zvonurilor, adică rău) Şi-n timpul ăsta totu-i urît, sarcasm, noroaie, revolte pe afară. Sau pur şi simplu nu văd eu bine/deloc, clopot opac, uşi închise. Şi-mi imaginez tot felul de lucruri despre realitate, aşa cum ea nu e. Pentru că majoritatea care indică răul şi întăreşte spaima generală este copleşitoare.
Sursa
2009-02-17 21:53:30