Februarie

Ascult mirosul ploii, respir cadenţa picăturilor reci. Aştept să treacă ziua de mîine şi să fie din nou azi. Vreau să mă întorc în viitor, să-mi redecorez viaţa. Înaintez înapoi pînă dau de mijlocul de aur. Mă hrănesc cu aer şi cresc în jos pînă dau cu nasul de nori.. Îmi cumpăr un storcător de nervi şi beau suc prospăt la un interval de 13 minute. Îmbrac pijamaua şi ies, amiaza-mare, să admir luna. Azi are aceeaşi culoare ca şi ochii mei. Pe asfalt se văd urme de palme, le sar cu atenţie, să nu mă prindă de picior…Fug alene spre aprilie. Strîng părul să nu-mi ia din viteză. Mă prind din urmă cei 18 ani. Închid ochii să vad mai bine drumul pe care l-am ales. Plantez la o intersecţie un măr cu gust de cireaşă, în loc de semafor. În apropiata depărtare se vede începutul sfirşitului. Privesc duelul dintre soartă şi destin. Aştept să-mi întîlnesc norocul pe străzile nenorocului. Nu traversez pe partea opusă, chiar dacă demult nu mai e nici o maşină pe şosea. Îmi testez al nouălea simţ. Şi ce dacă nu-l am şi tot calc pe aceeaşi greblă? E februarie, luna nepereche, incompletă, invalidă…specială.