Toţi oamenii sunt timizi sau numai eu!?

Nu am întrebat mulţi oameni sau colegi de acest lucru, dar după câte văd nu sunt mulţi ca şi mine (timizi). Sau poate sunt?. Sunt timid, oricum poate şi e bine într-un fel, dar nu e bine să fii timid tare, adică eşit din comun. Îmi spun des şi profesorii şi colegii…

Acum nu demult am participat la un careu în cadrul liceului. Aveam şi eu de spus câteva rânduri despre Eminescu. Trebuia să fie sâmbătă (atunci când am recuperat zilele care le-am stat acasă, deoarece nu era gaz, sau cel puţin aşa se spunea), dar a fost luni. Cel mai interesant e că speram să fie sâmbătă ca să fie mai puţină lume. Însă nu a fost cazul, s-a amânat . Urma să fie luni.

Am învăţat tot cum trebue. A venit timpul activităţii (ploua afară), a fost organizat în liceu şi nu afară. Era un plus, mă mai dădeam pe la spatele colegilor să nu mă vadă nimeni şi nici eu să nui văd . Şi momentul cel mai rău a fost atunci când trebuia să spun ceea ce am învăţat. A început să-mi tremure piciorele şi mi s-a schimbat brusc glasul în plus m-am făcut tot roşu ! Acela era un moment cu adevărat fierbinte.

Cu părere de rău au mai fost aşa momente la fel la liceu în plus la ce am scris mai sus într-o zi mai era şi frig da şi timiditatea mea. Am încercat să o înving, dar cu părere de rău fără folos.  Asta e, e greu să schimbi un om. Nu ştiu de acum e bine sau e rău . Aş să-mispuneţi şi voi ceva…

P.S. M-am înscris şi eu în concursul Blogovăţ cum aţi văzut şi voi banerele din dreapta blogului. Şi la sondaj. Este pentru prima dată când particip sper să fie bine. Succes tuturor!!! Şi înregistraţivă şi voi!