Fobie de poliţişti

Am fobie de poliţişti. Îi ocolesc de la distanţă, ca pe nişte câini turbaţi. Căci niciodată nu poţi şti ce le căşunează. Te poţi trezi, fără niciun motiv, cu o bâtă ‘n cap, cu spray-uri lacrimogene în ochi, sau pot angaja pe altcineva să o facă în locul lor. În schimb, când ai nevoie de ei, nu-i găseşti. Pur şi simplu dispar, se evaporează.

Poliţia din RM seamănă tot mai mult cu o întreprindere privată sau mafiotă care prestează servicii doar celor convenabili ori celor care plătesc mai mult. Legislaţia e ultimul reper după care se conduc. Cel mai important criteriu pentru ei sunt simpatiile ori comenzile politice.

Deci, fobia e justificată. E firesc ca o structură de stat ieşită din ţâţâni să trezească mai multă frică decât nişte killeri sau maniaci sexuali.