Invidia este ulcerul sufletului…

Se citeşte în ochi, se vede pe faţă, fără a avea ochelari pe nas… Încerc sa zîmbesc, să cred a început ziua cu stîngul…sau altceva. Încerc sa nu-mi consum energia, nervii…încerc să fiu absentă, îmi reuşeşte pîna dau de privirea lor… celor care mă invidiază.

De unde se naşte? De unde se alimentează? Moare vre-odată? De ce nu te mulţumeşti cu ce ai, de ce ai nevoie să vezi pe cineva că are mai puţin ca să te simţi împlinit.

Pentru ceea ce am, am muncit, pentru ceea ce am, am luptat… Ştii cum am reuşit să ajung ca să obţin tot pentru ce mă invidiezi?

De ce am nevoie să mă ascund cînd te văd, să nu vad ochii plini de aproape ură. Succesul meu este cauza insuccesului tău?