Florile si visele copilariei

M-am trezit dimineata si m-am uitat spre fereastra. Am ramas uluit de frumusetea florilor care au inflorit. Nici nu le-am observat pina acum. Albastre, roze, rosii… Pur si simplu Superbe. Privindu-le mi-am amintit de anii de copilarie si da ograda plina de flori. Crizanteme, lalele, trandafiri, garoafe, gladiole…Mi-am amintit de florile din sera buneilor. Stiam fiecare floare, stiam cum sa o ingrijesc pe fiecare si ma bucuram cind infloreau de parca ari fi fost ce-a mai mare placere si bucurie pe care o aveam pe atunici. Nu stiu ce isi doreau cei de virsta mea dar eu ma vedeam florar cu o gradina imensa si plina de flori. Asta mi-am dorit vre-o 15 ani.

De ce ne indepartam de visele din copilarie si facem naiba stie ce in viata? De ce cautam ceva ce am putea face in viata daca totul este clar de la bun inceput si ne ratacim prin lucruri care nu ne fac sa ne simtim impliniti cu adevarat si nici fericiti? La ce bun sa te ocupi cu niste chestii pe care le faci pentru cariera, experienta, salariu si alte breduri (scuze de expresie) din astea daca de fapt ceea ce vreai sa faci tu cu adevarat e cu totul altceva? …iar timpul trece…

M-au pus pe ginduri aceste flori din fereastra …