Comuniştii religioşi

Vladimir Voronin nu ratează nicio ocazie să se pună bine cu capii Bisericii Ruse. Când i se iveşte ocazia, scrie neapărat un mesaj de felicitare patriarhului de la Moscova (era să zic de la Kremlin), în care îl asigură de sentimentele prietenoase ale moldovenilor subordonţi canonic de altfel. Nici ieri, şeful statului şi al comuniştilor, nu a scăpat ocazia să clipească complice din ochi, de data asta patriarhul nou-ales, Kirill. Din fericire pentru mine, nu m-am simţit vizat, deoarece mesajul de felicitare este adresat din numele lui Voronin şi al întregului popor moldovenesc.

De fapt, într-un stat cu un  electorat conştient, un lider politic de stânga, mai ales comunst, ar fi evitat cel puţin să se pronunţe în probleme religioase, dar mite să se pupe cu liderii unei biserici, să accepte să fie decorat de biserică, deoarece îşi trădează doctrina politica, îi discriminează pe restul credincioşilor neortodocşi, nemaivorbind de atei, care sunt  şi ei cetăţeni.  Dar nu şi în RM, unde alegătorul  nu percepe nicio contradicţie  între calitatea de membru sau chiar lider al unui partid de stânga care, logic, ar trebui să păstreze distanţa, în cazul în care nu militează împotriva instituţiei ecleziastice, şi cel de aliat al Bisericii.

Nu-mi rămâne decât să-l felicit la rândul meu pe Voronin, care, prin politica sa abilă, a reuşit să-şi câştige simpatia enoriaşilor ortodocşi (a minorităţilor naţionale o are asigurată de mult), înduioşaţi de evlavia lui. Atât de abil, încât a reuşit de fiecare dată să nu surprindă ori să trezească revolta legitimă a presei libere sau de opoziţie, care l-ar fi descurajat să mai braveze cu sentimentele sale religioase, chiar dacă acestea nu urmăresc decât binele ţării.  Dar asta e starea de lucruri în RM, unde partidele politice sunt la fel de alienate, ca şi cetăţenii care le susţin.