Fancy criza - huzur la stat, curea strânsă la privaţi
Anul trecut, în al doilea semestru, oraşul meu a cunoscut o adevărată febră: se făceau angajări masive la Primărie. Se dădea, cum ar veni. Proaspăt absolvenţi, lipitori de afişe la locale, neamuri, foşti angajaţi în domeniul privat lăsau totul şi năvăleau către porţile strâmte ale primăriei - ca musca la... miere. Nici măcar argumentul salariului meschin nu îi putea ţine departe, pe gânduri. Nu avem decât să bănuim că ştiau ei ceva ce noi nu ştim despre avantajele întoarcerii în braţele statului. În caz contrar, ar suna realmente a sinucidere financiară pentru familie, a faliment. Păi, ce motive te-ar putea, altfel, determina să pleci de la corporaţie, unde ai avut 2 000 lei net (cel puţin), la salariul net de 700?! Hehe, mister...În ultimii 4 ani, au apărut aproape 200 000 de posturi plătite de la buget, din care circa 160 000 deja ocupate (EDITORIALUL EVZ: Ce preferaţi: şomer sau salariu îngheţat?). O ducem bine, se vede treaba! La naiba cu ea de criză! În regulă, plătim atâţia consultaţi, sfetnici, secretare, directoraşi, şefi de regionale, şoferi, leasing la automobile, deplasări în străinătate ale iresponsabililor de prin ministere şi primării. Unde sunt, bugetarilor de lux, şoselele, proiectele viabile, investiţiile, unde e creşterea economică reală? Unde se vede munca voastră? În câteva podeţe şi şi câteva zeci de şanţuri săpate? În câteva sute de drumuri comunale "recondiţionate" cu pietriş? Pentru atâta lucru sunteţi aşa de mulţi?
În acest timp, sistemul privat se repliază singur, urmând nişte resorturi naturale, care au făcut din capitalismul liberal cel mai viabil sistem economic de până acum. Se lucrează mai puţine zile pe săptămână, pentru a se economisi bani, energie, pentru a salva posturi, se îngheaţă salarii, se caută clienţi serioşi şi stabili, se renunţă la deplasări. Nici un strop din luxul afişat, în schimb, în administraţie - care, dacă s-a uitat cumva, ca mâine dă şi ea faliment, dacă nu mai are de unde stoarce impozite.
În prezent, e freamăt prin birourile bugetare. Nu mai ştiu de capul lor: mai rămân, urcă-n bărcile de salvare şi revin să bată spăsiţi la porţile corporaţiilor?
Sursa
2009-01-28 12:19:00