Vreau acasa, in Tiraspol
Sunt in Chisinau, dar deja vreau acasa, in Tiraspol. Nu-mi place aici. Mare diferenta n-ar fi, doar ca nu ma simt eu in siguranta. Pe strazi se vorbeste tot ruseste, oamenii intre ei vorbesc ruseste, doar ca aici, spre deosebire de Tiraspol, romanii sunt priviti cu ostilitate. Aseara am tras la Hotel Zarea, care este mai ieftin. Dimineata mi-am inceput-o cu BBC, pentru ca nu am mai folosit demult limba engleza si se simte. La un moment dat am comutat pe un post de aici, din Moldova. Erau doi domni care prezentau revista presei - unul cu barba si mai in etate, altul tanar si probabil inalt. Erau foarte seriosi. La inceput mi s-a paraut ca tocmai asta e gluma, dar dupa vreo zece minute m-am prins ca nu e asa. Chiar erau seriosi, ca niste cekisti care acuza apriorii pe oricine - telespectatorii, cei despre care vorbesc, colegii, in sfarsit, pe oricine s-ar nimeri sa nu fie pe linie. Spuneau ca presedintele Moldovei ar fi spus ca “nu e vorba sa mergem inspre est sau inspre vest, ci incotro avem interese”. Unul dintre cei doi domni fiorosi a completat ca asa a spus mai demult si Churchil: “Marea Britanie nu are prieteni, Marea Britanie nu are dosmani, Marea Britanie are interese”. Domnul acela a adaugat ca Moldova nu e ca Marea Britanie. Tot asa mi s-a parut si mie. Pe urma domnii au adaugat cu o unda de aprobare tacita ca ministrul de externe Stratan i-ar fi spus omologului roman ca Moldova nu a facut nimic asa de rau ca sa aiba nevoie de avocat.
O poza din Chisinau… Care, desigur, arata mult mai optimista decat starea mea de spirit.
In orice caz, au adaugat prezentatori de la Revista presei, serviciile secrete romanesti (sic! - noi n-avem servicii “secrete”, numai de informatii) au tot interesul ca Republica Moldova sa nu intre in UE, ca sa poata sa dea mai departe cetanii romane si vize pe spaga.
Apoi ceva mai tarziu, cu o unda de aprobare in vocea dezaprobatoare, domnul in etate a adaugat ca in Chisinau se va deschid consultaul Italiei, care va da vize pentru cetatenii moldoveni “fara drumuri in Romania si fara cetatenii de forma”. In orice caz, mi s-a ridicat parul in cap.
Tanti de la receptie mi-a spus, cu voce ucata, ca nu au “camera hranenie” (unde sa las bagajele). Am iesit din hotel si am vazut doi care se bateau. Al treilea a incercat sa-i desparta si si-a luat-o si el. Mi s-au taiat genuncii si am vrut imediat sa fiu inapoi la Tiraspol, ca acolo nu vad asa ceva. In Chisinau, taxistii au tarif fix, in orice parte a orasului te-ai duce: 50 de lei. Bon nu dau. Curvasaria e la mare pret. Am luat gazeta “Makler”, sa-mi gasesc camera de inchiriat. Erau mai multe coloane: 200 de lei pe noapte si 50 de lei ora. “Pasutociki” (adica pentru 24 de ore) e mai scump de 200 lei, ca e mai rentabil sa tii “chiriasul” cateva ceasuri, pana-si rezolva treaba cu fata, pe urma sa iei altul, si tot asa. Pana la urma am gasit undeva, cu 220 de lei. Doamna in cauza spunea ca a fost moasa, dar pentru ca nu era platita bine, s-a apucat de treaba cu apartamentele. Fata si ginerele sunt plecati la Moscova, iar baiatul in Italia. Ea inchiriaza cu ceasul si spala tot timpul cearceafuri dupa clienti. Noroc ca are masina de spalat automata - i-au trimis copii bani sa cumpere. Spera ca la vara sa vanda macar unul dintre apartamente si sa ia ceva mai mare, pentru unul din copii. Apoi, la anul, pentru al doilea. Dar si asa, cine stie daca se vor mai intoarce. Pe aici toata lumea viseaza sa plece la munca - fie in est, fie in vest, sa castige mai multi bani, asa ca in curand Moldova va ramane fara cetateni. Cand merg cu ea spre camera unde urmeaza sa ma instalez, ma trece un fior gandindu-ma ca probabil oamenii care inchiriaza camerele asa sunt mana in mana cu politia locala. In mod evident, si cel mai putin pregatit politist observa vanzoleala de la usa unui bloc unde incontinuu intra si ies oameni, niciodata aceiasi. Si atunci, daca politia nu face ordine in astfel de afaceri, ci le protejeaza, cum mai poate Moldova sa fie un stat de drept. SI daca nu este un stat de drept, atunci inseamna ca pe teritoriul lui mi se poate intampla orice. Hotarat lucru, vreau inapoi in Transnistria. “Acasa”, la Tiraspol. Unde nu pot sa patesc nimic si am numai prieteni. Cum spuneam si ieri, o sa vad ce va fi mai departe, in corice caz, acum mi se pare ca nu bine.
Sursa
2009-01-27 21:03:45