Scrisoare deschisă către Mircea V., Bihor

“Normal c-am vazit multe, inclusiv scirbosi ca tine in armata. Nu-ti mai spun ce au patit, sa nu te inspaimint”(Mircea V., Bihor)

Dragă Mircea V, trebuie să-ţi mărturisesc că declaraţia ta de aseară, de la postarea “Poetul ştia…”, de pe situl “Curaj”, pe care ai făcut-o la un moment de mânie, m-a şocat într-un aşa hal încât nu ma pot dormi, nici mânca, nici munci. Este adevărat că nu ţi-ai dus până la capăt gândul, dar se vede că şi ţie îţi este greu pe suflet. Şi nici nu are cum să fie altfel. Doar, din cuvintele tale, am înţeles că tu şi colegii tăi din unitatea militară în care îţi satisfăceai serviciul militar, aţi avut un comportament neomenos faţă alţi colegi, homosexuali (pe care tu îi numeşti poponari sau pederaşti). Presupun că nici ţie nu-ţi este uşor pe suflet şi că amintrile te chinuie an de an, nu mai vorbesc de coşmarurile care-ţi fac nopţile albe.

De aceea, dragă Mircea V., poate că ar fi mai bine să-ţi învingi temerile şi ruşinea, şi să ne povesteşti tot cum s-a întâmplat, supliciile pe care le-aţi aplicat celor care vă produceau “scârbă”. Numai aşa o să-ţi cureţi sufletul, ca un adevărat creştin, şi ne vei aduce şi nouă, celorlalţi comentatori de pe “Curaj”, uşurare şi pace în suflet, rispind suspansul. Mulţumesc anticipat pentru deschidere şi sinceritate. Dumnezeu să te aibă în pază!