Mi-am propus să nu scriu pe acest blog despre alegerile de la Federaţia de fotbal până pe 7 februarie, când vor fi cunoscute rezultatele. Am să fac totuşi o mică paranteză, dat fiind faptul că tot mai multă lume mă întreabă sau chiar mă suspectează de faptul că aş face campanie electorală pentru candidatul la preşedinţie, Petru Efros. Bănuiam că vor fi aştfel de vorbe din momentul în care am aflat despre intenţia bunului meu prieten, Petru Efros. Dar nu credeam că voi ajunge să fiu suspectat şi acuzat de tot ceea ce se face în jurul acestor alegeri, care, sincer să fiu, nu mă interesează decât din punct de vedere profesional. Am încercat să explic acest lucru şi persoanelor care m-au sunat şi m-au întrebat dacă sunt implicat sau nu în alegeri. Unii m-au înţeles, iar alţii s-au făcut că mă înţeleg. Or, unii nu ştiu ce înseamnă prietenia.
Şi dacă mă sună Petru Efros să-mi ceară un număr de telefon, i-l dau fără să stau pe gânduri. Pentru că aşa e normal să fie o relaţie între doi prieteni. Dacă mă roagă Petru Efros să-i fac o întâlnire cu un amic de-al meu pe care el nu-l cunoaşte, îi fac. Şi consider acest lucru normal. Nicidecum o campanie electorală pro Efros. Mai mult. Dacă mi-ar cere acelaşi lucru Pavel Ciobanu, l-aş ajuta şi pe el, pentru că nu văd nimic rău în asta. Din contră. Nu cred că a stabili o întâlnire sau a da un număr de telefon înseamnă a face campanie electorală. Numai că unii „prieteni” de-ai mei de la Federaţie văd viaţa altfel şi încearcă prin orice metode să mă bage în focul evenimentelor şi să mă certe cu Pavel Ciobanu. Le mulţumesc în ghilimele şi le doresc sănătate. Însă eu nu am de gând să-i răsplătesc cu aceeaşi monedă. Pot să le spun numai un singur lucru: liniştiţi-vă, „prieteni”. Nu mă interesează Federaţia voastră.