sunt vreo 3 zile de când îmi dau bine seama că ar trebui să scriu, pentru că am în cap mai multe aiureli care mă enervează și care îmi amintesc de muștele mari și verzui, vara.

întâi, am vrut să scriu despre gaz, adică despre faptul că ar fi fost curios să ne pomenim cu toții într-una din aceste zile, pe la 5 seara, când am eu cel mai mare chef de un ceai, cafea, ceva, fără gaz. un tip din presa britanică, pe care l-am citit din îmtâmplare pe net, zice: ”încercarea de a masca un conflict politic în acest mod este de-a dreptul ridicolă”. no, really? pentru că eu am fost pe punctul de a crede că este foarte posibilă o situație apocaliptică, în care la tv apare angela gonța, îmbrăcată ca de vacanță la munte, cu aburi grei ieșindu-i pe gură, împreună cu știri tragice despre oameni înghețând de frig sau murind de foame.

aaahh, bullshit, ăsta nu-i cine știe ce subiect. angela a apărut, bine merci ca de obicei, iar apocalipsa a fost amânată de către domnul președinte.

apoi, am vrut să scriu măcar vreuna din tâmpeniile cu care-mi umplu mintea atunci când citesc cărți. una dintre ele discuta despre postmodernism și moartea hermeneuticii, iar autorul, hermeneut fiind, se revolta sălbatec împotriva lui foucault, a lui derrida și a lui deleuze și quattari, adică, împortiva tuturor acelor care mai pot fi citiți în ziua de azi, fără să le arunci cărțile, pufnind, după primele 5 pagini. mai exact, voiam să scriu ceva despre identitate fragmentată, imagini fără legătură între ele și din astea. voiam, cu alte cuvinte, să acced la ceea ce, bunul meu prieten numește ”prima femeie deconstructiv(ist)ă”.

dar eu manifest din ce în ce mai des probleme serioase de concentrare, asta deși andrei îmi tot zice să ”lucrez la concept”. lucru, pe naiba. ascult muzici și mă frustrează tot mai mult turma asta de hapsâni care caută formații noi și apoi se laudă că le-au găsit. dudes, mergeți pe site-ul Brighton Institute of Modern Music și fanatizați în fiecare săptămână după câte 4-5 studenți de-acolo.

ascult muzici pe cât de cunoscute, pe atât de anonime. portishead-uri, teenage bad girl-suri, board-uri of canada, kooks și similar artists. recomand.

am mai fost pe la bunica, m-am dus cu tot cu iBook-u, rugându-mă de toți sfinții să mă pot conecta prin dial up la internet de-acolo, din sat. n-or mers. în schimb, bunelu m-a întrebat de ce scrie G4 și nu 3G pe el. că așa a văzut prin reclame.

dar ce-s toate astea? decât nimicuri. mă duc să văd berlinul.