Figuri de stil (personificarea)

     În articolul de azi vreau să analizez o altă figură de stil şi anume personificarea, care este şi ea una destul de des întîlnită în limba noastră. Personificarea este o figură de stil prin care  lucrurilor, obiectelor, fiinţelor necuvîntătoare  li se atribuie înşuşiri umane. Ea ilustrează comunicarea om-natură şi se realizează, de obicei, cu ajutorul verbelor şi adverbelor.

De exemplu:

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mîinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia  despre el.” (Psalmul 19:1-2)

Din exemplul de mai sus vedem că substantivelor :cer, întindere, zi, noapte  li se atribuie calităţi umane ca: a spune, a vesti, a istorisi, a da de ştire, care sunt specifice doar omului. Este vorba , deci, de mai multe personificări aici, cu scopul de a personaliza  natura  pentru a  arăta că toată creaţia îi dă slavă lui Dumnezeu. Cu atît mai mult omul , care este o fiinţă vorbitoare, trebuie să -I dea slavă.

Un alt exemplu de personificare poate fi :

“Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea , şi pot născoci cele mai chibzuite planuri” (Proverbe 8:12)

În acest exemplu este personificată înţelepciunea.Ei i se atribuie calităţi umane ca: a vorbi ,a avea o locuinţă, a născoci planuri , a chibzui, însuşiri  caracteristice omului.  

Din ambele exemple remarcăm că personificarea  se formează preponderent cu ajutorul verbelor.

Urmăreşte următoarele articole pentru a  afla alte figuri de stil .