Foloseşte corect virgula!

      Prin acest articol vreau să răspund la rugămintea învăţătorului nostru de a publica un  material care s-ar referi la cazurile de utilizare şi plasare corectă a semnelor de punctuaţie şi , în special, a virgulei. În comunicarea noastră scrisă, pentru a ne face înţeleşi , a nu produce confuzii şi a dori să accentuîm anumite lucruri, apelăm la virgulă. vreau aici  să analizez  cîteva cazuri de utilizare corectă  a virgulei, care dă atîta bătaie de cap la elevii noştri  şi pe care de cele mai dese ori le confundă, fie că le neglijează , fie că le folosesc din abundenţă.  De ce este atît de important să cunoaştem regulile de utilizare corectă a virgulei?  De aceasta depinde cominicarea noastră în scris , de felul cum plasăm virgulele arată pe ce dorim să punem accentul şi cît de îngrijit ne este felul nostru de exprimare în scris. Este bine cunoscut cazul cînd un judecător rus a putut hotărî el soarta unui om. Sentinţa era: “Să-l executaţi nu se poate de iertat. Dacă plasa virgula după “să-l executaţi”, omul era condamnat la moarte(să-l executaţi, nu se poate de iertat”), dacă punea virgula după “să-l executaţi nu se poate” -omul rămînea în viaţă(”să-l exectaţi nu se poate, de iertat). O simplă virgulă poate hotărî ,în cazul de faţă , soarta omului.

      Aşadar există mai multe reguli de plasare a virgulei: în propoziţii şi în frază. Mă voi referi deocamdată la utilizarea virgulei în cadrul propoziţiei.  Virgula se foloseşte în următoarele  cazuri:

1. Între părţile omogene, adică de acelaşi fel ( substantive, verbe, adjective,etc)

  De exemplu “ El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune , neprihănire , sfinţire şi răscumpărare”(1Corinteni 2:30b).

Virgulele evidenţiate marchează aceleaşi părţi de vorbire-substantive(înţelepciune, neprihănire, sfinţire), deci trebuie de separat prin virgule, căci sunt  părţi omogene. Acelaşi lucru îl observăm şi în exemplul următor:

“Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea , credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată .”(2Timotei 2:22) Şi în acest caz observăm substantive(neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea) care sunt separate prin virgulă, deci sunt substantive omogene.

2. Pentru izolarea cuvintelor de adresare.

De exemplu: “Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău  şi nu lepăda îndrumările mamei tale” (Proverbe 1:8) Cuvîntul de adresare este”fiule”, de aceea el a fost izolat din ambele părţi prin virgulă. În exemplul următor: “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, ca Domnului”(Efeseni 5:22),observăm că adresarea este “nevestelor” şi este separată (pentru că se află la începutul propoziţiei) prin virgulă.

3.La cuvintele incidente (cuvintele care aduc o informaţie suplimentară, nu au valoare semnificativă în sine, ci vin ca să aducă o precizare în ceea ce este exprimat, enunţul poate fi înţeles şi fără cuvintele sau propoziţiile incidente) de felul: cu părere de rău, fără doar şi poate, din fericire, din păcate,  într-adevăr, fireşte, la urma urmei, în concluzie, prin urmare, de altfel, aşadar,  desigur, la drept vorbind, mai ales, de exemplu, etc.

De exemplu: ” Iudeii, într-adevăr , cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune” (1Corinteni 2:22)

 Cuvîntul incident este “într-adevăr”, pentru că enunţul poate fi înţeles şi fără acest cuvînt: Iudeii cer minuni şi Grecii caută înţelepciune. Semnificaţia enunţului nu s-a modificat în lipsa cuvîntului incident, dar el vine să precizeze, de aceea s-a izolat prin virgula.

4 . La interjecţii ( partea de vorbire prin care se exprimă senzaţii, sentimente, manifestări de voinţă sau reproduc sunete şi zgomote din natură) .

De exemplu: ” O , de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!” (Iov 6:8). Interjecţia din acest verset este “O” pentru că  indică un sentiment de dorinţă, de speranţă a realizării unei dorinţe, de aceea s-a plasat virgula.

5. La cuvintele de afirmare şi de negare( da, nu , ba da, ba nu ) .

De exemplu: “Acum , da , trăim, fiindcă voi staţi  tari în Domnul”(1 Tesaloniceni 3:10) În cazul de faţă este vorba de un cuvînt de afirmare (da), de aceea virgula a servit la izolarea acestui cuvînt.

6.La apoziţiile (atribut substantival, pronominal sau numeral care se află pe acelaşi plan cu cuvîntul determinat) simple de pe lîngă un pronume sau substantiv propriu şi la cele dezvoltate şi la cele introduse în propoziţie cu ajutorul cuvintelor: adică, anume, numit, zis .

De exemplu: “Alexandru, căldărarul , mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui” (2 Timotei 4:14). În acest enunţ apoziţia  “căldărarul” este simplă şi stă pe lîngă un substantiv propriu (Alexandru)”, de aceea s-a izolat prin virgulă. În următorul exemplu:

 ” Dar Mîngîietorul , adică Duhul Sfînt , pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu , vă va învăţa toate lucrurile , şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus.”(Ioan  14:26)

 este vorba de o apoziţie  introdusă cu ajutorul cuvîntului “adică”. Un exemplu de apoziţie dezvoltată poate servi următorul exemplu:

” Proorocii , care au proorocit despre harul  care vă era păstrat vouă , au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.”( 1Petru 1:10) Apoziţia dezvoltată este “care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă” şi ea se izolează prin virgule.

 7. La construcţiile verbale(alcătuite din verbe cu structura: aducînd, mîncînd, fiind, a cădea, a ridica, a citi(forma de dicţionar),întors, distrus, îmbărbătată, văzută,etc) plasate înaintea verbului. De exemplu:

” El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui am fost vindecaţi”(1Petru 3 :24),

“…va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui , şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă , înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului”(Apocalipsa 14:10) .

Din exemplele de mai sus remarcăm construcţii verbale(fiind…, turnat..) care s-au izolat prin virgule. Dacă acestea s-ar afla la începutul enunţului, s-ar fi separat şi nu izolat.

8. La complementele circumstanţiale( părţile de propoziţie care răspund la întrebările:cum? cînd? unde?)aşezate între subiect şi predicat .De exemplu:

” În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor , este o scăldătoare numită în evreeşte Betesda, care are cinci pridvoare” (Ev. după Ioan 5:2). Aici este vorba de un complement circumstanţial de loc, adică indică locul desfăşurării acţiunii şi răspunde la întrebarea unde,  de aceea se izolează prin virgule. În exemplul.

 ”Astăzi ieşiţi, în luna spicelor”(Exodul 13:4) avem un complement circumstanţial  de timp care răspunde la întrebarea cînd , de aceea s-a utilizat virgula.

În unul din articolele următoare voi explica utilizarea virgulei şi altor semne de punctuaţie în cadrul frazei.