Toate cele trei partide semnificative înscrise în luptă (PSD, PNL, PD-L) au uzat, din nefericire, de mijloace de “convingere” primitive, de care eu mă dezic cu tărie: invective isterice, vandalizări de afişe, goană tâmpită pe străzi pentru acapararea ultimului stâlp disponibil. În campania electorală, afişul este pentru mine ultimul obiect din arsenalul unui partid care mi-ar putea câştiga sprijinul, votul. Dar campania nu este făcută pentru mine, mi se va spune, ci pentru omul care nu are neapărat abonament la un ziar şi care crede că tot ce se dă pe OTV este real. Altfel, ce individ cu capul pe umeri ar da vreun leu pe nişte promisiuni aruncate la întâmplare în termenul strict determinat pentru asta, înainte de alegeri?