Ştim cu toţii că limba română este o limbă frumoasă şi expresivă , datorită figurilor de stil întrebuinţate. Figurile de stil sunt nişte procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvînt pentru a da mai multă forţă , unei imagini sau expuneri. În articolul de azi  voi încerca să explic una din ele-comparaţia. Sper să fie de folos vorbitorilor de limba română  în comunicarea scrisă şi cea orală, atît pentru receptarea şi interpretarea operelor literare, cît  şi pentru înţelegerea Sfintelor Scripturi. Deci, comparaţia este o figură de stil ce exprimă un raport de asemănare între două obiecte,idei, pentru a reliefa mai pregnant pe unul prin celălalt.  Structura comparaţiei este următoarea: termenul  de bază + cuvinte de legătură ca, ca şi , cum, precum, cum…aşa + termenul comparat.  De exemplu:

Exemplul 1:

” Deodată a început (băiatul fără minte) să meargă după ea ( femeia stricată), ca boul care se duce la măcelărie…” (Proverbe 7:22). Din acest exemplu , observăm că sunt doi termeni care se compară: băiatul fără minte şi boul, iar elementul de asociere este că şi unul şi altul  merg spre  direcţii care îi vor distruge: boul, animal fără judecată, merge la măcelărie unde urmează să fie înjunghiat , el nu ştie ce-l aşteaptă , merge, căci este dus de stăpînul său , iar cel fără minte se îndreaptă spre un pericol care îl va costa viaţa .  Ambii îşi au direcţii care le pun în pericol existenţa lor. Autorul a folosit comparaţia cu boul(în continuare cu cerbul, pasărea) pentru a scoate în evidenţă un adevăr: tînărul sau bărbatul care se lasă ademenit de femeia stricată  va ajunge la nimicire atît spirituală, cît şi fizică. El  permite ca acest tip de femeie să-l conducă la imoralitate fără să-şi dea seama (ca boul) că “aceasta îl va costa viaţa”(v.23). Ademenit de ea, nevăzînd cursa spre care se îndreaptă, nu-şi dă seama  de pericolul ce-l aşteaptă.

Exemplul 2:

 ”Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul omului, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Evanghelia după Ioan 3:14-15)

Domnul Isus a folosit această comparaţie pe cînd vorbea cu un fariseu, Nicodim, care ştia bine Vechiul Testament unde este descris acest pasaj. Îndreptîndu-se spre ţara promisă, poporul Israel a cîrtit împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise,care-i conducea,  zicînd că vor muri de foame, de sete şi că s-au săturat de mîncarea pe care le-o dădea Dumnezeu. Atunci Dumnezeu s-a mîniat şi le-a dat nişte şerpi care au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi dintre ei atunci. Poporul şi-a dat seama că a păcătuit şi i-au cerut lui Moise să -L roage pe Dumnezeu să-i salveze de aceşti şerpi. Domnul i-a zis lui Moise să facă un şarpe de aramă , să-l spînzure de o prăjină , văzută din orice colţ al taberei ,ca oricine va fi muşcat să se uite spre el şi astfel nu va muri, ci va trăi. Această comparaţie a fost utilizată cu scopul de a reliefa adevărul că noi, ca şi oameni păcătoşi, meritam să murim din cauza păcatelor noastre. Atunci Dumnezeu, în dragostea Lui pentru noi, a găsit o soluţie ca noi să nu murim , ci să fim salvaţi şi L-a dat pe Isus Hristos , unicul Său Fiu, ca să fie răstignit, înălţat pe o cruce ,  pentru ca noi să putem trăi veşnic. Dar cum poate avea loc acestă salvare? Textul citat mai sus spune că acest lucru este posibil doar prin credinţa în Isus!!! Astfel cine crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu, îşi aţinteşte privirile spre El, nu va pieri, ci va trăi veşnic.   Însuşi Isus a folosit comparaţia ca să ilustreze adevăruri fundamentale pentru viaţa veşnică. Dumnezeu să ne ajute să le trăim!

În articolele ulterioare , voi încerca să explic alte figuri de stil.