Nu am crezut vreodată în însuşirile intelectuale ale candidaţilor români - la parlamentare, la locale. Pe lângă ei, se aciuează, însă, şi cretinii din „aparatul” administrativ. Azi, despre ei. Se câştigă bani mulţi ca membru al „aparatului”, Curtea de Conturi verifică anunţat şi prin sondaj blând cât se câştigă în „aparat”. Nici visează cretinii din „aparat”, plătiţi gras de la buget, cum e să faci faţă concurenţei, competiţiei din sectorul privat. Leafa se votează la grămadă, grilele de evaluare sunt făcute de ochii lumii. Presa scrie, presa se citeşte singură. Electoratul votează independent de dezvăluirile presei. Este inadmisibil ca un funcţionar de stat (degeaba) să câştige mai mult decât un angajat de middle sau top management dintr-o multinaţională. Eu refuz să-l plătesc, eu întovărăşesc, la nevoie, banii luaţi cu japca din impozitul meu cu cele mai cumplite blesteme cu adresa: funcţionarul din înaltul aparat de stat. Să nu aveţi parte de ei, putorilor! Eu produc, munca mea produce, la această corporaţie. Banii mei sunt bani care cresc în funcţie de cât de bine îmi fac eu treaba. Cât de bine îmi fac eu treaba – alăturându-se trebilor bine făcute ale colegilor mei - este ceva imediat regăsibil în eficienţa fabricii, în vandabilitatea produsului nostru pe piaţă. Pulaciul din „aparat” este plătit enorm, indiferent de cât stă pe net, pe blog, pe pornoşaguri, la serviciu, câte pauze de cafea îşi ia, câte călătorii internaţionale pe banii mei face. Nu are importanţă dacă guvernul conduce ţara către colaps sau înspre Câmpiile Elizee, pulaciul face bani, are sporuri, are merite, proiecte pe hârtie, procente din ele, indiferent dacă proiectele se aprobă, dacă sunt fezabile sau nu. Capătă spor de praf, de costum, de stres, de cuşcă, de ghişeu, de fotoliu, de coloană vertebrală inexistentă. Ca să poată fi plătit pulaciul, inapt (şi inept) pentru concurenţa din jungla capitalului, statul ia de la mine şi de la alţii ca mine, sau diferiţi de mine, peste 100 de impozite. Pe angajator mi-l striveşte cu dări, de-mi măreşte acesta retribuţia doar cu ţârâita (nu că ar el fi neprihănit). Muncim ca să crape „aparatul” de bine prin Carul cu bere şi Capşa sau „aparatul” ar trebui mai degrabă să se zolească a ne servi cu recunoştinţă, măcar pentru că-i băgăm un ban în buzunar şi-i asigurăm ambientul pentru a-şi ţine limpede mintea lui aia îngustă şi reticentă la efort? Ca să ne administreze, cică.