De vreo cativa ani buni, Piata Marii Adunari Nationale, dintr-un simbol al libertatii si revoltei unui popor subjugat, s-a transformat intr-o simpla... piata.
Treceam de Ziua Marii Betii Nationale (sau erau mai multe zile?) prin centrul Chisinaului. Atata mizerie, atata gunoi, asfalt acoperit cu cioburi si sticle de plastic, muzica de doi bani linga Guvern (dar cat se poate?!?!), numai fetze porcine si bete-n jur, grozavie mare, nu alta. Toate localurile pline de baietzashi si pitzipoance incat nici nu aveai unde sa savurezi o bericica in liniste, caci localuri cu muzica buna nu prea gasesti in Chisinaul nostru drag, cu parere de rau, doar kitchuri din jur imprejur (dar ce-ati crezut, noi inca mai traim in epoca de piatra si suntem condusi de mumii).
Vroiam sa intru cu prietenii la un bar de langa ULIM, si ce sa vad, stateau linga o poarta, trei militieni beti, unul din ei chiar beat-turta, de abia statea in picioare, ceilalti doi il tineau ca sa nu cada. Am trecut pe linga ei, fara ca sa ne observe. Cum si era de asteptat bar-ul a fost arhiplin. Am facut cale intoarsa. Politistul turmentat ne-a strapuns cu o privire de bou vroind sa zica ceva (cel mai probabil sa ne injure in stilul lor specific pulitienesc), nu a mai reusit sa deschida gura, ca prea mult efort cerea procesul deschiderii. I-am lasat in spate.
Si ma intreb acum, daca ne trezeam cu un bulan in cap, asa, fara niciun motiv (au ei nevoie de motive? haha!)? Ar putea sa te caliceasca de beat ce era. Si, ce, credeti ca ei ar pati ceva? Cum se zice in popor: o sula! Ca asa-i la noi. Politistul e o bruta omnipotenta, bun caine pentru stapani si propavaduitor al fricii in randul oamenilor de rand. Si astia reprezinta legea? Vai de steaua noastra! Ei sunt dovada vie ca in tara asta ceva nu e in regula, ca legea e scrisa pe hartie igienica si numai buna de sters (si) mucii. Politistul beat-burta reprezenta de fapt toata societatea noastra bolnava, adormita si fericita numai de Ziua Jinului. E aproape de ajuns ca sa faci omul nostru analfabetizat sa uite de durerile si problemele cotidiene, asteptand cu nerebdarea acea zi sfanta cand iar i se va permite sa se imbete ca porcu cu prietenii din cartier si sa dea din buci pe muzica de cacao borand fericit si gandindu-se ca asa e de minunata viata. Dupa aia, se va inchina si-i va multumi din suflet micului sau dumnezeu, si, desigur, nu va uita sa-l revoteze la anu’...
Hai noroc si sanatate!