Ca să-ţi dai seama la ce ar putea ajunge Moldova, cea Basarabeană, e de ajuns să tragi bine cu ochiul la ce a ajuns Românica, cea Transpruteană. De la Etiopia Europei, România a devenit Roşia Montana Europei. I se injectează un somnifer de moarte încă mai adâncă. Iar noi ne dezvăţăm să avem ochi ca să vedem.
Uniunea Europeană a fost şi mai este o minciună foarte mare, s-ar putea zice că ţara a fost vândută, cedată unui monstru devorator de origine, cum altfel, americană. România a intrat în Uniune ca tot ai săi să fugă mai uşor din propria ţară, fiind conduşi desigur că de nişte iluzii materiale, deşarte. În rest, standartele lor vestice, globalizatoare şi uniformizatoare trezesc în orice minte obişnuită şi sinceră o adevărată nostalgie faţă de trecutul apus, e deja mai uşor să demonstrezi că Ceauşescu a fost mai bun ca actualul Băsescu. Într-o lume americană a intereselor strict materiale şi profane e prea naiv să mai crezi în sinceritatea vorbelor celor “sus-puşi”. E prea naiv să mai crezi în “promisiuni electorale” şi într-un progres veritabil mult promis. Lumea decade, o spune orice doctrină tradiţională. Materialitatea ia tot mai mult locul spiritualităţii, în aceeaşi ordine cantitatea ia locul calităţii. Iar noi de adâncim în “adevăruri” fabricate, în iluzii şi pierdem chiar şi noţiunea de realitate transcendentă. Iar acolo unde Dumnezeu începe să lipsească rămâne loc gol care uşor dă acces forţelor subtile infra-umane, adică forţelor rele.
Deci, ăştia fac o propagandă masivă că Uniunea Europeană e cea mai bună şi trebuie să ne integrăm şi noi, basarabenii, iar peste câtva timp dacă vor face un “referendum naţional” desigur că marea masă oarbă a populaţiei va zice “Da!” aderării la turma albastră.
Doi, Ceauşescu nu a fost bun, dar cu siguranţă mai bun ca Băsescu.
Trei, Putin nu este bun, dar cu siguranţă mai bun decât acela care ar veni după dânsul.
Patru, Uniunea Sovietică a fost mai bună ca Uniunea actuală Europeană. Deşi, atenţie, timpul nu poate fi întors îndărăt.
Cinci, pentru ce ţie libertate de exprimare, dacă nu ai ce exprima?
Mâncaţi voi iluzii, că eu nu mai pot.
