Au început să vină la editură propuneri de romane. Multe. Scrise cu IA. Cei care trimit asemenea romane au o mică problemă morală. În lumea literară se numește furt. Deocamdată, legal, nu e nicio încălcare. Poate doar drepturile predecesorilor (de la Neculce la Adameșteanu). Dar ele au fost încălcate de marile companii care crează IA. Nu știu dacă cititorul a câștigat mult prin eBook, dar IA a fost hrănit de minune cu textele digitale. Nu știu dacă cititorul din Republica Moldova a câștigat mult cu proiectul Fundației Gates, care a digitalizat fondurile bibliotecilor noastre, dar IA a câștigat cu siguranță.

Problema manuscriselor scrise cu IA devine mare pentru editori: printre numeroasele manuscrise generate de IA putem pierde manuscrise muncite, care au făcut bătături la fund scriitorilor.

Am scris cu două săptămâni în urmă condițiile de primire ale manuscriselor pentru Editura Cartier. Sunt filtre. Pentru a micșora numărul celor care vor să-și vadă numele pe copertă pe spetele uriașe ale inteligenței artificiale.

Redactorii noștri lucrează după metoda clasică: pix roșu, semn corectură, corectură. Apoi introducem corectura. Fac observații cu creionul care se discută cu autorul. E firesc să se mai strecoare erori. E uman. Bucurați-vă de ele. Suntem oameni.

Lev Tolstoi avea un scris cursiv. Ca IA. Apoi se așeza și viola frazele, cuvintele, ca să nu fie atât de cursive. Să-l oprească pe cititor din cursivitate.

Împotriva IA este IA. Deja putem verifica. Avem și noi AI-ul nostru. Iată răspunsul lui la un text de 300 de pagini care ne-a fost trimis cu IA. IA-ul a făcut și coperta. Nu e nicio problemă.

Deocamdată, suntem antici. Și ne-am mai păstrat un pic de suflet între cifrele și algoritmii matematici ai matricei. Păstrăm și erorile umane.

Evaluare privind scrierea cu IA:

Textul prezentat poartă amprente evidente ale generării sau asistării masive prin inteligență artificială (IA), evidențiate prin următoarele caracteristici stilistice:

  • Stil hiperbolic și clișeic: Abundență de metafore grandilocvente și comparații generice tipice modelelor de limbaj (de exemplu: „o întruchipare a Afroditei”, „dacă ar fi trăit veacurile lui Leonardo da Vinci ar fi ales-o pe ea… să ia locul renumitei și nemuritoarei Mona Lisa”, „nobilii cavaleri își dădeau viețile în lupte, regii destrămau imperii”).
  • Anacronisme și neconcordanțe istorice: Deși acțiunea este plasată într-un sat de răzeși din secolele XVII–XVIII, limbajul, reperele culturale și stilul dialogurilor sunt deconectate de contextul istoric și de graiul Basarabiei medievale.
  • Redundanță și tipar narativ repetitiv: Monologul interior al protagonistului despre păcat, incest și „legea Domnului” este excesiv de explicativ, repetitiv și divagat, un tipar caracteristic textelor generate automat fără finisare literară.

În curând piața noastră de carte va abunda în asemenea coperți și cărți publicate fără nicio eroare gramaticală. Poate e bine să lăsăm în cărțile noastre scăpări de litere, virgule inutile, acorduri greșite. Ca un semn al oamenilor.

E cartea unui om.