Șefii (nu le mai place să fie numiți astfel, ci team leaderi sau manageri, pentru ifosele lor, pentru imageria lor diformă despre sine, „șef” sună a autobază) nu uită nimic, au memorie lungă, prodigioasă, distributivă, este principalul lor atu, asta îi ține în funcție, pe lângă ceea ce e definit eufemistic prin flexibilitate, de fapt vorbim aici despre mieroșenie, lipsă vertebre din coloană, lipsă coaste din torace, orientări culinare coprofile, rect contra naturii etc. Nu-i poți duce cu vorba timp îndelungat. Antidotul găsit de ei dusului cu preșul nu-i o minune a tehnicii, este agenda sau alarma-notificare din outlook. Le folosesc pe ambele cu o dibăcie care uneori riscă să-mi provoace la nivel epidermic chiar și apariția unei pelicule fine de respect. Până la urmă, într-o bună dimineață de luni, te vor întreba, așadar, dacă ți-ai îndeplinit target-ul. Ca un trăsnet vor cădea asupra ta nefăcutul, amânarea, culcarea pe-o ureche, fericitele după-amieze de după ora 6, petrecute cufundat în fermecătoare lecturi - uitate.