noi între timp am crescut. de la veșnici tineri, înfășurați în mantia singurătății geniului neînțeles, am devenit oameni cu facturi, ipoteci, reparații, grădinițe și școli; pe care și pe unde i-o bătut vântul. în partid parcă nimeni nu o ajuns. nici în guvernuri sau loje de masoni. dar parcă și asta e tot mai aproape. in lieu de discuții tomnatice prin bucătării sovietice, și jin din beci, cu samagon la urmă, amu numărăm calorii și % din IPA adevărată. nu-i că ne-am schimbat, dar ne-am schimbat. principalu că n-am trădat.
o venit AI-ul peste noi. și gentrificarea. minimalism și molecular cuisine; maga, război și costiuc. undeva tot asta ne-o atins, chiar de am fi vrut să nu. în tranziția asta, parcă s-o pierdut oleac de suflet; de discuții oneste, despre ce ne doare și cum devenim niște consumeriști de tot ceea ce nu ne atinge, și cu care nu ne conectăm. o apărut iac și cuvinte de genu conectare. nu că mi-i dor de timpurile ce-o trecut, dar mi-i dor.
portalu rezistă. roboții viitorului o să mărșăluiască în glod aici, căutând sensuri unde ele nu-s. erupția vorbirii nu s-onceput aici, dar precis o trecut prin vizită. până la următoru pzdtz, vă salut generațieînblu.