JURNALUL CA MEMORIE
16.VII.2017 Să ne mai tragem sufletul de atâta urcat și lăudat pe culmile literaturii, adevărate sau false. Iată unele extrase din Dicționarul de injurii literare al lui Pierre Chalmin:
Émile Zola despre Homer : „Eroii lui sunt simpli șefi de gang. În lumea lor femeile sunt violate, oamenii sunt înșelați, se schimbă injurii cu lunile, se taie gâturi, sunt târâte, legate de coada calului, cadavrele inamicilor morți” (Opere critice).
Nietzsche despre Émile Zola : „Zola sau plăcerea de a puți” (Crepusculul idolilor).
Robert Walser despre Nietzsche: „S-a răzbunat pentru că nu l-a iubit nicio femeie. El însuși a devenit incapabil de a iubi. Câte sisteme filozofice nu sunt decât atât: o manieră de a te răzbuna pe plăcerile pe care nu le-ai cunoscut!” (R.W. citat de Carl Seelig în Promenade cu Robert Walser).
Samuel Johnson despre Shakespeare: „Shakespeare n-a putut niciodată scrie șase versuri la rând fără să facă o greșeală. Poate veți găsi șapte, dar asta nu infirmă cu nimic sensul afirmației mele. Stilul lui Shakespeare poate fi caracterizat ca plin de greșeli gramaticale, confuzie și obscuritate” (Arta insultei și alte insolențe). Julien Green despre Samuel Johnson: „Este, așadar, nespus de surprinzător că un om ce pare născut pentru a spune lucruri plictisitoare supraviețuiește în memoria compatrioților săi în ciuda a ceea ce trebuia să-l condamne la uitare” (Suita engleză).
Guy de Maupassant despre Stendhal: „Îi era într-atât de necunoscută puterea supremă a stilului ca formă inseparabilă de idee și a confundat emfaza cu limba artei, încât va rămâne, în ciuda geniului său, un romancier de planul doi” (Cronici, octombrie, 1889).
Céline despre Maupassant: „Cât privește fondul însuși al scrisului său, Maupassant e nul. Ca tot ceea ce este sistematic «obiectiv»… Totul trebuie să ne îndepărteze de Maupassant. Drumul pe care îl urmează, ca în cazul tuturor naturaliștilor, duce la mecanică – la uzinele Ford – la cinema – Drum Fals !” (Scrisoare lui Artine Artinian, 26 august, 1938).
Tolstoi despre Goethe: „Citesc Goethe și observ tot ce-a avut nociv influența acestui om insignifiant, deși înzestrat de la natură, de un egoism burghez…” (Jurnale și carnete, septembrie, 1906).
Karen Blixen despre Tolstoi: „O bună parte din ce-a scris mă dezgustă cu adevărat și aș prefera de o mie de ori moartea, decât să trăiesc într-o lume în care idealurile sale s-ar împlini” (Scrisori din Africa, 26 octombrie, 1914).
Céline despre Proust: „Oh, Proust! Dacă nu era evreu, nimeni n-ar mai vorbi despre el! Și poponar! Și bântuit de poponăreală! El nu scrie în franceză, ci într-un franco-idiș supraîncărcat, în afara oricărei tradiții franceze. Trebuie să ne întoarcem la merovingieni ca să dăm peste un galimatias la fel de respingător” (Scrisoare lui Jean Paulhan, 27 februarie, 1942).
Elias Canetti despre Céline: „Ca orice paranoic, el rămâne foarte imprecis în narațiunile sale și dă impresia că în jurul lui mișună periculos o viață abjectă” (Ținutul omului).
Henry Miller despre Ezra Pound: „Cu Pound, avem un caz de «nonpersonalitate» sau de «nu-încă-personalitate». E rămășița unui eu mort la naștere. Fenomen interesant ca atare, dar fără valoare în ceea ce privește contribuția la viața însăși”.
Mircea Eliade despre Henry Miller: „În fond, Miller crede că merge «până la capăt» dacă repetă aceleași cuvinte, zise «secrete». Disperarea la care pretinde că ajunge nu e decât o epuizare seminală. Tare mă tem că nu e decât un scriitor ratat care a încercat să cucerească gloria și succesul prin scandal – și a reușit” (Fragmente dintr-un jurnal).
Pier Paolo Pasolini despre Mircea Eliade: „Mit și realitate de Mircea Eliade nu este o carte mare; nici măcar o mare carte de popularizare. Are în ea ceva cenușiu, elementar și fanatic care îi strică frumusețea” (Inventar de inventare, 30 august, 1974).
Nabokov despre Ezra Pound: „Uneori mă surprind gândindu-mă că s-a urzit un complot împotriva inteligenței mele când văd cum unii critici și diverși scriitori acceptă fără să crâcnească drept „mare literatură” absurditățile pretențioase ale D-lui Pound, acest șarlatan absolut” (Intransigențe).
Nabokov despre Dostoievski: „Abordez literatura din singurul unghi care mă interesează, cel al geniului individual rezistent în timp. Privit astfel, Dostoievski nu este un mare scriitor, ci un autor mai degrabă mediocru – cu sclipiri de reală originalitate, pierdute, vai, prin stepele de platitudine literară” (Literaturi, II).
Arta de a huli arta. Bine spus, dar pentru un indispus căruia nu-i place un alt indispus. Iar despre Proust e cam adevărat. Inclusiv despre mai mulți semi(t)-scriitori.
Sursa
2025-11-13 06:27:00