Val

VAL

Atât cât ți e dat să traiesti născut din soare 

drumurile pe care pășești umbrele tale

Turnul de fildeș sau peștera ce te adastă 

vine uitarea ca o piază rea căderea noastră 

Chipul senin coperit de pământ pace divină 

vântul cel venit din alt vânt o mărturisire 

Ram ce tremură arbore nalt trup și tăcere 

gură în care a rămas un cuvânt ultima vrere 

Ziua cea lungă ce mi te-a ținut în brațele sale 

sângele ce iată -vai! s-a oprit din lungă sa cale

Reazemul ce poate l-ai avut cel de pomină 

mână cea mică dintr-un trecut ținută de mână 

Mânzul ce zburdă voios pe un deal și hărmăsarul 

icoana lunii ridicată de val spusmos a fost valul