Andrei LANGA. Blogul personal

ZARE

Umbre se sting pare înzadar drumul făcut mâini se întind ajung la părinți 

Nimic nu-i cum a fost un vânt prielnic duce corabia în larg valuri se vaietă 

Iată zarea o lumină ce vrea larg să zâmbească primitoare cu toți

VID 

Devine trista expresia feței când nu ai ce ascunde ochi închiși șoptind ceva nedeslușit de după lentile 

Întâiul și ultimul val ce atinge nisipul unei plaje pustii străinul ce pășește încet pe mal fără să știe 

Vid văzut cum se mișcă pe creasta muntelui o boare de vânt face înconjorul întregului corp

Nu mergi ci citești cuvinte pe scoicile sparte le aduni grămăjoară și așa aranjez altfel spațiul 

TIC-TACUL

Nu se termină aici totul abia începe trupul redevine pământ ca o datorie întoarsă 

Tic-tac-ul auzit din pereți se precipită uneori nu se oprește are și el micile lui defecțiuni 

Țineți-vă departe de pereții casei puneți între voi un vraft de perine poate muțește 

Cei care aud și în somn cum răsună tic-tacul știu de propriul sfârșit câte ore au de trăit 

VATRĂ 

Unde găsești un izvor soarbe din el poate fi ultima apă de pe pământ 

o pădure e forma de trecere în neant doar că are și niște margini 

corpul se întreabă cât o să mai zăbovim pe aici nici el nu știe 

cireșii cei copți nu se ceartă cu ciorile deși ar avea pentru ce

norii acoperă toate tarabele noastre încărcate cu verdețuri uscate 

mama cocea într-un singur cuptor jumătate din pâinea satului 

trei luni

E pe undeva rătăcit câinele meu 

s-a transformat într-o piatră sau într-un alt câine

a îmbătrânit nițel dar nu se vaicară 

vine noaptea când dorm și-mi linge mâinile 

má trage de bretele ca să mă trezească 

se învârte în juru-mi mă protejează 

mișcă din coadă se simte o adiere de dragoste 

vă asigur nu-i de la nimeni e de la el

EVEREST

Să nu te apropii de un om solitar o să te doară copacul crește până la cer fără să știe de ce 

nu sunt case pe vârfuri de munte și nici oameni haloul soarelui le-ar absoarbe

nimeni nu va ști - chiar de va vrea cu putere - ce se află înăuntru unei găuri negre

EVEREST 

No te acerques a un hombre solitario te va a doler - el árbol crece sin saberlo hacia al cielo 

no hay casas en el punto más alto de las montañas y no tocarás nunca la piel de una estrella 

nadie y nunca sabrá - aunque tan fuerte lo quería - lo qué hay dentro de un agüero negro

COPLEȘ

Drumurile au vârsta lor linii lungi duc la cer început și sfârșit infinit fără luciul faianțelor

Un copleș face primii pași cade rău se ridică urmărește un scop de nimeni știut nici de el cunoscut 

ERAU ZILE

Ai fost iarbă barba îti creștea până la brâu o bătrânică îți făcea descantece să nu boleşti 

Regele tău se plimba în căruțe trase de cai o mulțime de oameni îl aplaudau

Era pace și cerul se rotea îmbietor prin orice ochi de lumină priveai în trecut

În tromba de praf se afla un înger iar regele îl lua cu sine și-l ținea pe genunchi 

Erau zile când oamenii se bucurau de o petală de un petec de pământ ce-l aveau

CUVÂNT 

Viata mea nu înseamnă nimic nici a ta două flori firave trecând prin ploiae 

Exista un capăt de drum unde se odihnesc toate lucrurile adunate gramadă 

Te-am sunat să îți spun un ultim cuvânt cel pe care nu l-am pronuntat niciodată 

Cine știe dacă o să-l zicem într-o zi când niciunui din noi nu va ști să vorbească 

UNIVERS

Răii îți iau fața ei nu stiu ce e viața 

Lumina se aprinde acolo unde-i minte

Și cântecul se știe e suprapoezie

În pântecul flămând durere e și cânt

Aprinzi o lumânare și soarele răsare  

Castele pe mormânt cresc în același rând 

Lumină și întuneric un univers feeric

MEZINI

Lași ce ai adunat mezinului el te va înmormânta îți va pune și cruce la căpătâi 

Mezinii între timp devin mizantropi se schimbă sub sori polurile pământului 

Omul dă mâna cu diavolul se îmbrățișează îi zâmbeşte ușor știe ce va primi în dar

De sub pământ părinții ne privesc printre gene se întreabă în surdină de ce

JOC

Să vedem ce se întâmplă 

Câinele sapă o groapă în pământ acolo nu-i aur nici dracii nu ies la suprafață 

O fi poate ouă de șarpe de casă sau apa proaspătă a unui izvor apărut din senin 

Să vedem ce se întâmplă 

Un șoarece vagabond iese din gaură câinele se joacă de-a v-ați ascunselea  

O ALTĂ  ZI

Mâine o să fie altfel o altă zi vom trage de soare cu ațele tot ce pare înțepenit se va trezi în zori

Vraciul își va face treaba va izbi seva din salcia seacă se vor clădi case noi peste ruina cetății 

Faceți voi ce doriți o să izbutiți doar să bateți cuiele peste zi o să crească la loc buruienile 

OVOIZI

Ador ovoizii o gură ieșită din ou reptile cu piele solzoasă curcani și găini la un loc

Vezi peștele ce își așează icrele în coloane de atac așteaptă așa umil să ecluzioneze 

O fi poate viață lor scurtă visare zboară înoată doar noi bipezii privim în pământ 

FANTOME

De prea multă lumină 

cerul cade

lucrurile dispar si ele 

se prefac în umbră 

înțepenesc pe rând 

în poziții orizontale 

se deformează brusc

sub forța gravitațională

le gabjim într-un colț 

ca pe niște fantome 

ce nu pot să vorbească 

PĂMÂNT 

Nicăieri nu te afli acasă nici chiar în casa ta taie mercurul ce urcă în termometru trage o linie neagră 

Lungește durata zilei cu o zecimală macină grâul ce abia încolțește lasă-i morarului partea sa și pleacă 

Acea vrere de a impune pământul să crească plantelele tale e pasageră ea nu va da roade

Să biruie chirul iarbă să încolțească pe geamul prin care privești cum se împacă pământul cu cerul

VAL

Atât cât ți e dat să traiesti născut din soare 

drumurile pe care pășești umbrele tale

Turnul de fildeș măreț sau peștera ce te adastă 

vine uitarea ca o piază rea căderea noastră 

Chipul senin coperit de pământ pace divină 

vântul cel venit din alt vânt o mărturisire 

Ram ce tremură în Arborele nalt trup și tăcere 

gură în care a încolțit un cuvânt o ultima vrere 

Ziua cea scurtă ce mi te-a ținut în brațele sale 

sângele ce iată -vai! s-a oprit din lunga sa cale

Reazemul ce poate l-ai avut cel de pomină 

mână cea mică dintr-un trecut ținută de mână 

Mânzul ce zburdă voios pe un deal și hărmăsarul 

icoana lunii ridicată de val spusmos a fost valul

PIETRE

Încearcă să vorbești

cu pietrele

ele o să-ți spună

ieșind din pământ 

cum e să fii piatră 

AMINTIRI

Nu mai aminti și de alte amintiri prefă-te că le-ai uitat 

alungă tristetea cu lama de barberit 

taie cocoșul ce te trezește în fiecare dimineață 

du-l la abator cu boii si vacile laolaltă 

Ce carnagiu acolo se aud urlete ca din iad 

animale miloase se lasă tăiate 

cocoșul scapă iarăși nevătămat și dis-de-dimineață 

urcă pe acoperiș și chiamă la viață lumea

MESOPOTAMIA

Nu se mai compun versuri de peste trei mii de ani

Ultimele cânturi au fost scrise de un anonim pe un pergament 

ELON

Trădând de o mie de ori Iuda umblă cu degetele-furculiță prin blide mănâncă si ultimele resturi de slană

A slăbit are cearcăne sub ochi n-a mâncat de o sută de ani așa bine din blidul altuia și - culmea - mai vrea să mănânce 

OGLINZI

Golul nu se reflectă în oglinzi e solitar solemn ca un domn îndrăgostit peste poate de o principesă  

Acel domn-señor nu așteaptă la rând să facă furori printre multlmea de pețitori înaintea chesarului

Oglinzile absorb făr-să  īntrebe orice miscare și el a decis dintr-odată să pășească direct în ochii domniței

CER

Pășești printre flori  adaugi culori 

Respiri pe sub valuri ridici alte maluri 

Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte 

Îmbraci haine simple un cer lacul umple

Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte

Și crește lumina prin trup de tulpină 

Iai cerul cu tine în ochi de lumină 

RAI

Când e să mori cineva mi te ia de picioare și te târâie până sub porțile raiului

De aici încolo ești nevoit să mergi singur