Andrei LANGA. Blogul personal

Casă

Fericiți cei cu riduri pe față

- au îmbătrânit 

Nu mai vor să iasă acum

din ptoptia casă

Înger

Scară urcată la cer pe propriile trepte 

vârfu-i se sprijină sus de un nor

Cineva își desface aripile de zbor -

e un înger firav îndoit din spete 

Înger

Scară urcată la cer pe propriile trepte 

vârfu-i se sprijină sus de un nor

Cineva își desface aripile de zbor -

e un înger firav îndoit din spete 

Banzai

Stați așa - fără prea multe urale 

poezia nu se flutură în vânt ca un steag

Cu ea nu mergi la atac avid de victorii 

și nici nu e sângele scurs pe baionetă 

Da - ea poate fi ultima gură de aer curat 

înainte ca să îți dai obștescul sfârșit 

Cu astă proaspătă gură de aer trasă în piept  

vei putea cumva să te bucuri

Cântec

(pentru Margareta)

Mai frumos

decât pasărea intrată 

pe sub pleoapele

ochilor nevăzători 

e cântecul ei 

coborât de pe-o frunză 

Poem încifrat 

O filă de caiet îndoită într-o parte 

un colț din inimă care nu mai este al tău 

E pe aici o lămâie răscoaptă 

din care nimeni n-a voit să se înfrupte 

Iată și un pepene galben recent feliat 

care poate că și-a dorit să fie roșu

Eros

Fără de tine 

viața o fi altceva 

decât ceea ce sunt

***

Mi vida sin ti 

seria otra cosa 

diferente de lo actual

Umbră 

E ceea ce poți găsi într-o casă uitată -

niște cercei ochelari stilou și caiet

vreo câteva zeci de vechi fotografii

și alte minuscule artefacte 

O umbră s-a rătăcit pe aici

uitată și ea printre lucruri bizarre

respirând anevoie sub o plapumă veche

plină toată de mucegai

Inceputul

Pe mâna ta 

au ajuns două cărți

una din ele era despre început

El principio 

En tus manos 

tienes dos libros -

uno de ellos es sobre el principio

Apocalipsă 

Cer ce se topește în ochi

viață intrată de peste tot direct în vene

haina lui Adam din piele si oase

vesta otrăvită a lui Hercule impregnată în corp

Albia lacului Aral din care dispare apa

vapoare și bărci laolaltă uitate în larg

unde mai sunt vii peștii prinși de niște pescari pribegi

și doi papuci nepereche ai unui scafandru bigot

Aer dezoxigenat în gura unor fosilele de dinozaur

împrăștiate peste tot pe o plajă

specii de rozătoare din care ne tragem și noi

cei care paștem turma de mei adormiți prin coclauri 

Prefață la o carte de top scrisă pe jumătate

de către părintele romanului modern

reptile și mamifere ce și-au regăsit libertatea în zbor

făcând  ocol pământului în jumătate de oră

Zumzet de albine încărcat de un miros pătrunzător de imortele

balene albastre moarte împinse la mal de un duh necurat

exemplu de curaj al iubitorii de animale

uciși și ei cu bestialitate de braconieri 

Deavolul râde

Diavolul e în toate - nu are un nume

azi și cu ieri nu fac parte din viitor

iar el se hrănește cu ceea ce tu ai început să visezi

Diavolul râde - pare că-i vesel

a văzut Vezuviul cum se rostogolește peste Pompey

și a cântat și dansat la porțile orașului

Diavolul rânjește - el percepe viața altfel

un amestec fetid de clorofilă și smoală

o masă clocotind unde apun sori 

Pe fața diavolului e mulțumire de sine

el se bucură când cineva moare

și plânge prefăcut la masa de pomenire

Diavolul stă tupilat în spatele lui Dumnezeu

nu are coarne ci poartă pe cap o coroană din flori uscate

furate din cimitire 

Nu se știe prea multe despre viața diavolului

dar acesta a mers la școala cu tine/cu mine

și a tras de cosițe fetița din banca întâi 

Diavolul intră în casele noastre - ca un om oarecare

el îți arata drumul pe unde să mergi

și te îndeamnă să îl urmezi

Lui nu-i pasă de truda ta - doar el muncește

îți cere răsplată dar nu acceptă bani mărunți

și nici bancnote cu colțurile rupte 

Pe patul diavolului stau întinse două feline

și ca toate fiarele cu lanț la gât

acestea sfârșesc spânzurate 

Zic despre diavol

despre cel care se află oriunde și nu-i nicăieri

poate că iată am scris ce vrea el (?)

Poemul uitării 

Moto: "...una casa para el olvido" (André Cruchaga) 

Prin pereți apar chipuri - 

trec prin refracție 

Bărbați și femei laolaltă - 

burg de fotografii 

Cărări 

Sunt atâtea cărări 

si doar un singur drum -

cărare și el

Senderos

Hay tantos senderos 

y sólo un camino -

otro sendero

Lumini

Zilele de ieri nu mai sunt

a rămas una 

Muntele acesta tace

are capul în nori

Soarele n-a apus

răsare într-una 

Lumina e de neoprit

vine din noi

Ce rămâne din noi

Chipul palid lipit prin albumuri 

murii uscați cățărați sus pe garduri 

zvâcnetul inimii de prin izvoare  

glastra ce-a prins rădăcini pe pervaz

cana de vin spartă într-o parte

geanta de școală cu-n păianjen înăuntru 

legătura de chei vechi de la nici o ușă 

un fular incolor agățat în cuier 

pălăria din paie fără de boruri

bastonul cu cerb înrămat pe mâner 

un măturoi de alun aruncat prin ogradă

și trei farfurii cu apă de ploaie

Călător

Să scrii poezie e cum ai sparge gheața

cu uneltele proprii din carne și oase 

Mâini ce nu mai pot ca să rupă

strugurii copți acoperiți de promoroacă 

Viscol și rugi interminabile

pentru atunci când se va termina intemperia 

Urme adânci ce dispar imediat

pe care le lași pe fața fierbinte a zăpezii 

Călător ce cară peste tot după sine

rucsacul în care a încăput jumătate din casă

RESCAT

A Mercedes Ridocci

La pietat del temps…

És a dir, la finestra de l’oblit.

RESCATE

A Mercedes Ridocci

La piedad del tiempo…

Es decir, la ventana del olvido.

*Poema en catalán y español traducido por el poeta y traductor Pere Bessó

SALVARE  

Pentru Mercedes Ridocci

Pietatea timpului... 

Altfel spus, 

geamul deschis al uitării.

*trad. al rumano por Andrei Langa

Lumini

Când totul se termină 

se-aprinde o lumină

Trec îngerii pe aproape -

nu-i ziuă și nici noapte

E cerul fără stele -

stau norii peste ele

În ape-ntunecate

luminile ard toate

Potecă 

Vântul a zburat pe aici fără frică 

un nor grăbit plutește pe cer repejor 

urmele zac pe acolo pe unde noi trecem

universul nu-ncape într-o singură hartă 

Există un loc ascuns unde mor elefanții 

din trupurile lor cresc apoi copaci milenari 

la capăt de drumuri începe câte o potecă 

cu urme adânc imprimate ce duc în neant 

Ort

Aceștia sunt morții

pe ei să îi credeți

Dați mai departe

să vadă lumina 

**"

Aquí son los muertos

fijaros en ellos

Y que no os olvidéis 

de encender una vela

Ascunziș 

Moto; "Câinele poetului e și el poet" (Ion Cristofor)

Câinele poetului e miniatural

încape ușor în buzunarul stâng de la bluză 

Câine nobil pur sânge si foarte isteț

el nu poate fi ținut nici o clipă în lanț 

Câinele poetului are umbra impregnată total

pe spatele drept ținut al stăpânului

Pe toată durata zilei ei zburdă voioși

în zonele periferice ale realului

Jocul preferat e de-a v-ați ascunselea

un joc ce odată început nu are sfârșit

Așa au aparut abilitățile lor remarcabile

de a atinge vidul de a intra în neant 

Greu de presupus cine pe cine caută

și cine din ei va ieși primul din ascunziș 

Alain Delon

Lipit/strâns lipit cu privirea de geam

ca să te văd să mi te ascult

de dincolo de pereții subțiri

ai acestei case cu două uși și atâtea ferești

după care se pare că nu stă nimeni

Ușa mare e de la intrare

pe altă ușă mai mică scrie citeț

„Acesul persoanelor străine strict interzis"

cine însă încă nu știe că după ea se petrec

lucruri grave/grave de tot

Brusc a încetat să mai bată inima unui om

pitită acolo în culcușul ei umed

Nimeni/chiar nimeni nu o poate reporni

a picat dintr-odată pulsul

i s-a oprit respirația

a obosit omul de asemenea viață

de asemenea veac 

El

Cel care ține într-o mână lingura cea mare

în alta având un bolovan

are inima măscărită de sânge

Cel ascuns - involut - după proprii ochi

ieri pretins cerșetor azi pierdut prin perine

se înfruptă copios din toate

O porție de alcool îl face cool

îi inoculează un soi de prestanță

prostia sa are drept aliat râsul sardonic 

Cu alură de neoiscariotean 

acest tip bizar rezemat e de-un zid

viața sa se reduce la o singură zi

Rază 

Muntele acoperit cu stele

e muntele tău crescut pe alt munte

ca o minune ce se ivește în fapt de seară 

Zi-mi că ești tu și că știi ce se întâmplă

și de ce toate ușile sunt închise

tânără tu ca o taină de nepătruns 

O rază căzută sin cer

trece prin hățișul de alături

unde și-au găsit adăpost peste zi niște păsări 

Ziua a șaptea 

Cât se mai poate 

fă ziuă din noapte

Cât mai e timp 

învață să simți

Cât mai trăiești 

scrie povești