Andrei LANGA. Blogul personal

Arunci o privire în jur și dispari în peisaj

Cele Zece porunci nu vin de la Dumnezeu 

Între rece și cald alegi ce-iů fierbinte 

Arma de apărare nu stă la vedere 

Nu noi ci cerul se uită de sus 

PITECANTROPI 

Nu se învață a iubi din cărți și nici din ultima artă - cinematografia

Cele mai bune sfaturi de viață ti le dau băbuțele din curte

Uriașii au dispărut demult - acum sunt în vogă pitecantropii 

Ultimul război a fost pierdut de un maimuțoi pe nume "puțin"

VOCE

Morții n-au voce - silabisesc cuvinte 

irecognoscibile 

FUNAMBULISM

Nu ajungi nicăieri deși vii de departe - mersul pe jos se aseamănă pașilor făcuți pe funie de un funambulist unde nu e nici un hop proeminent - firul subțire se întinde înainte iar pacla opacă te face să fii atent la curbura munților glaciari și la golul ce ți se deschide în față fiindcă în urmă nu e nimic de găsit decât tăcere rece și liniste șoptită revarsată în oase sau servită odată cu sarmalele pe blid la Paștele Blajinilor - ce supranume melodios i s-a dat festinului morții - trecere prin timp mai rapidă ca gândul cel nemărturisit 

În loc să bei cafeaua pe terasă ți-ai tras grădină aci de zarzavaturi - crești plante pentru a prepara bucate în vase din lut ars pe jumătate descoperite toate într-un tumul

Ai răsădit mărar și pătrunjel în artefacte made in Tărtărie - în blidul de pe masa unui han ai semănat semințe de bostan iar într-o cană de cumis din iurtă au răsărit trei fire de cucută

Fapt consemnat de noi - încercați de nu credeți - 

poezia citită pe ecranul mobilului 

scurtează durata de viață a bateriei 

POEM CU STELE 

Pașii-și croiesc drumul lor - o cărare urcă în deal pe furiș 

Trec rădăcinile piatră seacă - sparg zidurile unei cetăți 

Cerul încearcă să te îndrume - nu știi pe unde să apuci 

Colo în crâng se zăresc două ciute - treci prin privirile lor 

Te încolțesc ace de conifere - calci făr-să vrei pe-un arici 

Țipi de necaz - ca din gură din șarpe - vocea ți-i fără ecou 

Cerul înstelat intră în ochi - se scaldă într-un izvor 

Lucrurile-și au locul lor - printre stele sunt atâtea cărări 

Mărul

Scrisul pe cer devine ilizibil de faci din el elucubrație 

Razele soarelui se înfig în pământ - impactează cu viteza luminii

Ierburile cresc peste tot în jur - nu pentru esențe tămăduitoare 

Florile nu-s pentru a fi dăruite - indiferent de motiv 

Iată și Mărul - fructul cel interzis - aruncat de zei a discordie

Din el mușcă și ultimul dintre proscriṣi - însă nu mai e măr

 "Dios ha hecho el mundo redondo para que nunca podamos ver demasiado lejos  el camino"

K a r e n   B l i k e n 

***

 "Dumnezeu a făcut pământul rotund pentru ca niciodată să nu putem vedea cât e de lung drumul"

*trad. în  română 

Casă

Fericiți cei cu riduri pe față 

- brusc au îmbătrânit - 

nu mai vor să iasă din casele lor

Înger

Scară urcată la cer pe propriile trepte - vârfu-i se sprijină sus de un nor

Cineva își desface aripile de zbor - e un înger tânăr îndoit din spete 

Înger

Scară ce urcă la cer pe propriile trepte vârfu-i se sprijină sus de un nor

Cineva își desface aripile pentru zbor - e un înger firav îndoit din spete 

Banzai

Stați așa - fără prea multe urale - poezia nu se flutură în vânt ca un steag

Cu ea nu se merge la atac avid de victorii și nici nu e sângele scurs pe baionetă 

Da - ea poate fi ultima gură de aer curat trasă în piept înainte de obștescul sfârșit 

Cântec tăcut 

(pentru Marga)

Mai frumos

decât pasărea intrată 

pe sub pleoapele

ochilor nevăzători 

poate fi cântecul ei 

coborât de pe-o frunză 

Poem încifrat 

O filă de caiet îndoită într-o parte - un colț din inimă care nu-i al tău 

E pe aici o lămâie răscoaptă din care nimeni n-a voit să se înfrupte 

Iată și un pepene galben recent feliat  ce poate că și-a dorit să fie roșu

Eros

Fără de tine 

viața e altceva 

decât ceea ce sunt

***

Mi vida sin ti 

es otra cosa 

diferente de lo actual

Umbră 

E ceea ce poți găsi într-o casă uitată -

cercei ochelari stilou și un caiet

vreo câteva zeci de fotografii

și alte minuscule artefacte 

O umbră s-a rătăcit pe aici

uitată și ea printre lucruri bizare

respirând anevoie sub o plapumă veche

plină toată de mucegai

Deavolul râde

Diavolul e în toate - nu are un nume

azi și cu ieri nu fac parte din viitor

iar el se hrănește cu ceea ce tu ai început să visezi

Diavolul râde - pare că-i vesel

a văzut Vezuviul cum se rostogolește peste Pompey

și a cântat și dansat la porțile orașului

Diavolul rânjește - el percepe viața altfel

un amestec fetid de clorofilă și smoală

o masă clocotind unde apun sori 

Pe fața diavolului e mulțumire de sine

el se bucură când cineva moare

și plânge prefăcut la masa de pomenire

Diavolul stă tupilat în spatele lui Dumnezeu

nu are coarne ci poartă pe cap o coroană din flori uscate

furate din cimitire 

Nu se știe prea multe despre viața diavolului

dar acesta a mers la școala cu tine/cu mine

și a tras de cosițe fetița din banca întâi 

Diavolul intră în casele noastre - ca un om oarecare

el îți arata drumul pe unde să mergi

și te îndeamnă să îl urmezi

Lui nu-i pasă de truda ta - doar el muncește

îți cere răsplată dar nu acceptă bani mărunți

și nici bancnote cu colțurile rupte 

Pe patul diavolului stau întinse două feline

și ca toate fiarele cu lanț la gât

acestea sfârșesc spânzurate 

Zic despre diavol

despre cel care se află oriunde și nu-i nicăieri

poate că iată am scris ce vrea el (?)

Poemul uitării 

Moto: "...una casa para el olvido" (André Cruchaga) 

Din pereții casei apar chipuri - 

trec prin refracție 

bărbați și femei laolaltă - 

burg de fotografii 

Cine dintre ei să te recunoască 

să poată sa mi te îmbrățișeze 

Cărări 

Sunt atâtea cărări 

si doar un singur drum - cărare și el

Senderos

Hay tantos senderos 

y sólo un camino -

otro sendero

Lumină

Zilele de ieri nu mai sunt

a rămas una 

Muntele acesta tace

are capul în nori

Soarele n-a apus

răsare într-una 

Lumina e de neoprit

vine din noi

Călător

Să scrii poezie e cum ai sparge gheața

cu uneltele proprii din carne și oase 

Mâini ce nu mai pot ca să rupă

strugurii copți acoperiți de promoroacă 

Viscol și rugi interminabile

pentru atunci când se va termina intemperia 

Urme adânci ce dispar imediat

pe care le lași pe fața fierbinte a zăpezii 

Călător ce cară peste tot după sine

rucsacul în care a încăput jumătate din casă

RESCAT

A Mercedes Ridocci

La pietat del temps…

És a dir, la finestra de l’oblit.

RESCATE

A Mercedes Ridocci

La piedad del tiempo…

Es decir, la ventana del olvido.

*Poema en catalán y español traducido por el poeta y traductor Pere Bessó

SALVARE  

Pentru Mercedes Ridocci

Pietatea timpului... 

Altfel spus, 

geamul deschis al uitării.

*trad. al rumano por Andrei Langa

Lumini

Când totul se termină 

se-aprinde o lumină

Trec îngerii pe aproape -

nu-i ziuă și nici noapte

E cerul fără stele -

stau norii peste ele

În ape-ntunecate

luminile ard toate