Andrei LANGA. Blogul personal

FATA MORGANA

O fărâmă de cer azuriu doi papuci încălțați pe dos fără șireturi 

Cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi

Pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat 

Un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea 

De aici încolo nu poți ocoli nici într-un  fel orizontul 

Te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedeze

De sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt 

Orizontul o fi poate o oază unde sălășluiește Fata Morgana 

 

DEUX EX MACHINA

Cu o privire dispari în peisaj

Între rece și cald alegi ce-i fierbinte 

Arma ce te apără n-o porți la vedere 

Tu poți să cuprinzi tot cerul cu ochi 

DEUX EX MACHINA

Con una sola mirada desapareces en el paisaje 

Entre el frío y lo calido elijes lo que es caliente

El arma que te protege no esta a la vista

Tu puedes llevar todo el cielo en tus ojos 

*trad. al español 

FATA MORGANAO fărâmă de cer azuriu apărut printre nori doi papuci încălțați fără șireturi cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea de aici încolo nu poți ocoli nici într-un  fel orizontul  te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedezede sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt orizontul o fi poate oaza unde sălășluiește Fata Morgana  GEAMO dată pe zi cresc flori la ferești așa parcă dintr-o întâmplare stai cu ochii întredeschiși și privești nu-i lumină și nici întunecare e noapte și zi la un loc după geam totul în jur pare fără schimbareun poem cântărește un miligram altul poate o sută de gramepoemul se soarbe până la fund fie că-i alcool sau apă curată geam devenit artefact fecund sticlă pe privire-ați mulatăNOSTRADAMUSFarmecătoare devine efervescența faianțelorun colț de cer azuriu reflectat pe pervaz atrage privirile ștergi praful așezat pe suprafață lucioasă a gresiei miști cu privirea umbra ofilită a florii o faci să prinda viață de sub ghiveci scoți si cureți cu fairy blidul din care a fost servit cu supă de napi NostradamusPUNTECe punte perfectă e piatra pe jumătate ieșită din apă în mijlocul unui pârâuPOEM CU STELE

Pașii-și croiesc drumul lor o cărare urcă în deal pe furiș 

ies rădăcini din piatra seacă sparg zidurile unei cetăți 

cerul încearcă să mi te îndrume nici nu știi pe unde să apuci 

colo în crâng se zăresc două ciute treci prin privirile lor 

te încolțesc ace de conifere calci făr-să vrei pe-un arici țipi de necaz ca din gură din șarpe vocea ți-e fără ecou cerul înstelat intră în ochi mi se scaldă aștrii într-un izvor lucrurile-și au locul lor printre stele duc atâtea cărări GRĂDINĂ DE ZARZAVATURIÎn loc să sorbi cafeaua pe terasăți-ai tras grădină aci de zarzavaturicrești plante pentru a prepara bucateîn vase din lut ars pe jumătatedescoperite toate într-un tumulai răsădit mărar și pătrunjel în artefacte made in Tărtărieîn blidul de pe masa unui han ai semănat semințe de bostan iar într-o cană de cumis din iurtă au răsărit trei fire de cucutăacum în loc să iesi să-ți bei cafeaua plivești pământul reavăn pe terasă la rădăcini torni apă neîncepută în vasele unde-nfloresc tăcute trei fire verzi și nalte de cucută  FUNAMBULISMNu ajungi nicăieri chiar de vii de departemersul pe jos se aseamănă pașilor făcuți pe funie de un funambulunde nu-i niciun hop proeminento paclă opacă te face să fii atent la curbura munților glaciarila golul ce ți se deschide în fațăfiindcă în urmă nu e nimic de găsite o tăcere rece și liniste șoptită revarsată în oase sau servităcu sarmalele pe blid la Paștele Blajinilor- ce supranume i s-a dat festinului morțiitrecere a timpului fără prea multă grabăpeste piscurile ce sparg privirea funie întinsă gata să se frângă ca gândul cel nemărturisit  CE RĂMÂNE DIN NOIChipul palid lipit prin albumurimurii uscați cățărați sus pe garduri zvâcnetul inimii de prin izvoare  glastra ce-a prins rădăcini în pervazcana de vin spartă într-o parte geanta de școală cu-n păianjen înăuntru legătura de chei de la nicio ușă un fular incolor agățat în cuier pălăria din paie fără de borurisi trei farfurii cu apă de ploaie  CITATENu le găsești în manuale citatele aceleascrieri efemere plutind aproapeprecum norii pe cercărțile ce le conținîncărunțesc devremeși e lucru de toți cunoscut că nu se rețin prea mult pe rafturiBANZAI Stați așa fără prea multe uralepoezia nu se flutură în vânt ca un steagcu ea nu se merge la atac avid de victorii și nici nu e sângele scurs de pe baionetă ea poate fi gura de aer curat trasă în piept  înainte să îți dai obștescul sfârșit 

ÎNGER 

Scara urcă la cer pe propriile trepte vârfu-i se sprijină sus de un norcineva își desface aripile de zbore un înger tânăr îndoit din spete CÂNTEC TĂCUT (pentru Marga)Mai frumos decât pasăreaintrată sub pleoapele ochilor nevăzători e poate cântecul ei coborât de pe-o frunză  LOC Noapte târzierămas-au să ardă susluna și steaua  POEM ÎNCIFRAT O filă de caiet îndoită într-o parteun colț din inimă ce nu-ți aparține e pe aici o lămâie răscoaptă din care nimeni n-a voit ca să muște iată și un pepene galben recent feliat ce poate că și-a dorit să fie roșuEROS Fără de tine viața o fi altcevanu-i ceea ce-a fost UMBRĂ Ce rămâne într-o casă uitatădoi cercei un stilou un caietcâteva zeci de vechi fotografii și alte minuscule artefacte o umbră s-a rătăcit pe aici uitată și ea printre lucruri lăsate respiră un om sub  plapuma groasă plină toată de mucegai DIAVOLUL RÂDE Diavolul e în toate și nu are numeziua de ieri e fără de viitor iar el se hrănește cu ceea ce tu visezidiavolul râde pare că-i vesela văzut Vezuviul rostogolit peste Pompey și a dansat la porțile orașuluidiavolul rânjește el percepe viața altfelun amestec fetid de clorofilă și smoalăun vulcan clocotind unde apun sori pe fața diavolului citești mulțumire de sineel se bucură când cineva moare și plânge prefăcut la priveghi diavolul stă tupilat în spatele lui Dumnezeunu are coarne dar urlă perfidpoartă pe cap o coroană de flori luate din cimitir nimic nu se știe despre viața diavoluluiel a mers la școala cu tine/cu mine și a tras de cosițe fetița din banca întâi acum intră în casele noastre fără să fie chematne arată calea pe unde să mergem și ne îndeamnă să îl urmăm crede că doar el munceșteși cere răsplată dar nu acceptă bani mărunți și nici bancnote cu colțurile rupte pe patul diavolului stau întinse două feline și ca toate fiarele cu lanț la gât sfârșesc prin a fi spânzurate ziceam despre diavolul  ce se află oriunde si nu-i nicăieripoate că iată scriu ce vrea el CASĂ Fericiți cei cu riduri pe față au îmbătrânitnu mai vor să iasă din propria casă POEMUL UITĂRII („...una casa para el olvido", André Cruchaga) Prin pereții casei apar chipuri viitrec prin refracție bărbați și femei laolaltăburg de fotografii cine din ei va veni să mi te îmbrățișeze CĂRĂRI Sunt atâtea cărări neumblate în jurși doar un singur drumcărare și el LUMINĂ Zilele de ieri nu mai sunt a rămas numai una muntele acesta taceca un ecou împietritsoarele nu apune la orizontrăsare întrunalumina e de neopritvine din noiCĂLĂTOR Să scrii poeziee ca şi cum ai sparge gheața cu uneltele proprii din carne și oase mâini înroșite de frigce cearcă să rupă strugurii răscopți coperiți de promoroacă viscol mare și rugi interminabile pentru a termina cu intemperia urme mici și adanci ce dispar dupa ce atingi fața fierbinte a zăpezii călător fără voie ce cară peste tot după sine rucsacul în care a încăput jumătate din casă LUMINI Când totul se termină se-aprinde o luminătrec îngerii pe aproape nu-i ziuă și nici noaptee cerul fără stelestau norii peste ele în ape întunecate luminile ard toate POTECĂ Vântul a zburat pe aici prin ogradăun nor plutește pe cer repejor  urme zac peste tot pe unde am trecut cerul nu-ncape într-o singură hartă există un loc ascuns unde mor elefanții din trupurile lor cresc copaci milenari la capăt de drum începe câte o potecăcu urme adânc imprimate pe cerORT Aceștia ni-s morții pe ei să îi credem dați mai departesă vadă lumină ASCUNZIȘ („Câinele poetului e și el poet", Ion Cristofor) Câinele poetului e miniaturalel încape în buzunarul stâng de la pieptcâine nobil pur sânge si foarte istețce nu poate fi ținut nicio clipă în lanț câinele are umbra adanc impregnată  a spatelelui încovoiat al poetuluipe toată durata zilei ei zburdă voioși  în zonele periferice ale realuluijocul lor preferat e de-a v-ați ascunselea un joc ce pare că nu are sfârșitașa au aparut abilitățile lor extraordinare de a atinge neantul greu de presupus cine pe cine caută și cine pe cine îl va găsi RENDEZ-VOUS Ceea ce ne va face mai fericiți e să dăm întâlniresingurătăților ALAIN DELON Lipit/strâns lipit cu privirea de geam vezi și să asculți ce se întâmplă dincolo de pereții subțiri ai acestei cas după care se pare că nu stă nimenio ușa mare e la intrare pe altă ușă mai mică scrie citeț „Acesul persoanelor străine strict interzis"cine știe ce se petrece acolo a încetat să mai bată inima unui actorsi nimeni nu o poate reporni a obosit omul de astfel d viață de asemenea veac RAZĂ Un munte coperit cu stelee muntele crescut pe alt munteminune ce se ivește în fapt de seară zi-mi că ești și că știi ce se întâmplă și de ce ușile toate sunt închisetânără tu ca o taină de nepătruns o rază căzută din cer trece prin hățișul de alături unde și-au găsit adăpost niște păsări ZIUA A ȘAPTEA Cât se mai poate fă ziuă din noaptecât mai e timp învață să simțicât mai trăiești scrie povești FULGI Alergi și acum printre fulgii mășcațice cad fără să se oprească de parcă nu vin din înalt ci din alte cernite depărtărijos se așază un covor uriaș  căptușit cu mineralele rareatât de ușoară e aeriană țesăturăzborul care a culminat în nemișcarelarmă multă în jur de după geam te cheamă mamate strigă cu insistență fără încetare să vii la mâncare la masa întinsă stau frații savurând ceva delicious/ bunprivești cum cad fulgii de după geam timp trecut transformat acum într-o oglindă  

DERDELUȘ

Tot ceea ce ai trăit cândva încape într-o singură poezie pâine unsă cu gem pusă printre cărți în ghiozdan înfulecată cu poftă între două ore de geografie 

lungă e ziua atât cât pârtia lunecoasă pe care o urcai târând după sine sania cea cu tălpicele roase ca să coborî apoi cel mai rapid derdeluș

IHTIANDRUÎți stă și acum imprimată pe retină o după-amiază ațipită pe deal păscând o văcuța roșcată ce mugea de-ți spargea auzul la ultima oră a zilei băga în burtă o baltă întreagă încă nu se vedea în zare tărâmul visat 

apăreau însă atâtea și atâtea cărări rătăcite ce străbăteau păduri și mărăcinișuri departe de drumul bătătorit de rotile mașinilor 

o fărâmă de cer lumina sus ca soarta înotătorului începător când apa de abia îi trece de subsiori 

dar salvamarii nu vin să-l aajute corpul s-a dus la fund ca mitica Atlantidă 

s-au  schimbat cu locurile cele patru puncte cardinale și din nou aparții mării vechiului habitat

pește placoderm - Ihtiandru în carne și oase

PLOAIE Nu iți cauta mâinile ele nu-ți mai aparțin au pierdut legătura cu spațiul la subsiori porți câte o pasăre ce știe că o să zboare în curând însă nu are aripi și-i ațipită e sâmbătă zi ce trece rapid prin curțile gospodarilor măturate în grabă de niște copleși 

la vecini grădina e săpată toată până sub gard 

îți dorești acum să cadă o ploaie cu stropi mari să potolească setea lumii acestea

ai vrea apoi să se verse de sus vasul cel plin ochi cu ozon să dea alt ritm respirației

Zeus tună și fulgeră pe pământ cad picături mici de ploaie atât cât să-ți umezească buzele

 

TEST/TEXT DE SUPRAVIEȚUIRE 

Moartea îl urmărise cu îndârjire până când omul sireacul se poticnivoia să țipe să mi ți-o înjure însă a sucombat n-a reușit EL DORADO Viața-i așa o vână de aur ce se află alături și pe care o căutăm în altă parte  

POEMUL APUSULUI 

Dai like-uri poemelor vechi o mulțime de scai se țin de picioarese grăbesc să apuce apusul de soare să se prindă de el cu gheruțele  o trombă de praf a ieșit într-o curbă iar tu vii să vezi un ultim apus stai pe o stâncă gata să cadă si mi te ții de soare ca scaiul

PORȚI 

Vine o zi când se închid toate porțile rămâne deschisă doar una cea de la biserică

FLASH 

Viața nu aparține nimănuinici chiar ție însuți 

UN ALTFEL DE RĂZBOI 

O duzină de bostani bine copți mari cât toate celelalte legume luate împreună crescute alandala în grădina de zarzavaturi 

o minge de fotbal uitată în drum de niște copleși

o greblă ce nu și-a dus lucrul pînă la capăt și o bicicletă fără de lanț rezemată de-un gard

păstrat pe aici nu prea departe de casă e un întreg arsenal de arme letale cu miros de praf de pușcă impregnat în lemn

alături stă aruncat la întâmplare un arc indian rupt în bucăți și o tolba cu săgeți tocite la vârf BUTOIUL LUI DIOGENE 

Ai certitudinea că o să revii ți-ai schimbat doar adresa de domiciliu 

cauți lucrurile pierdute în ziua de ieri ca să le găsești grămăjoară în fotografii

o dată pe zi îmbraci hainele gri ca să nu greșești drumul

aduni celelalte boarfe îți faci bagajul și-l apoi îl lași jumătate de corp ești  om strain te afli însă în cealaltă jumătateîntârzii la stația plină cu stafii călătorii de aici vorbesc în șoaptă

nu aștepți să oprească alte mașini te urci în butoiul lui Diogene 

POMELNIC 

Acum că nu-i nimeni vei scrie un poem faci un pomelnic fiindcă e cu ce-l umple

pe vale și-n deal cresc copaci împietriți fără frica topoarelor

poate trece vreun om să-i curețe ca-s fără stăpân și fără de nume 

a căzut un copac cu s-a prăvălit luând cerul cu sine

APROAPE POEM 

Copii fiind răscoleam prin țărâne găseam acolo o lumină aprinsă

erau lumi cu mulțimi de viermi care fără să vrem ni se urcau pe palme

larve cu torsul subțire ieșeau din culcușuri ni se vârau mototol printre degete  

un păianjen burtos iesit dintr-o gaură se întreba ce căutăm pe aici 

întinsă la soare pe piatra sa sacră stătea nemișcată șopârla cea gris 

nu că ar fi prezentat vreun pericol ci ca orice reptilă impunea respect

înotam într-o baltă cu apă stătută alături de Împăratul broscoilor 

urcam apoi pe o buturugă și ca și Colon pluteam spre Americi 

nu știam ce-s acelea ditamai continentele și nici măcar ce mâncau canibalii

pentru noi ăstea mici cele cinci oceane se reduceau la câteva bălți 

mergeam desculț pe drumuri de țară trăgeam cu arcul săgeți lungi de stuf

norul de praf ridicat în spate făcea zid dur în fața barbarilor 

călcam peste movilițele proaspete case minuscule ridicate din lut

nu lăsam acolo măsura încălțărilor pecetluiam astfel soarta unor gândaci

POTCOAVĂ 

În sfârșit s-a oprit și timpul stă ghemuit sub o potcoavă

cabalinul însă aleargă și acum lasă urme adanci

STELE DIN MARE La început a fost apa bolta cerească se scufundase în adâncuriluna și soarele răsăreau printre valuri

norii cei albi pluteau la suprafață stelele străluceau pe sub ape 

rătăceau prin pădurea de alge cerul întreg încăpuse într-o baltă

seara târziu cântau broaștele stelele păleau 

DRUM Frunza căzută amintește de-o față copacul bătrân ascunde-o scorbură liniile sorții sunt bătătorite ochii nu știu pe ce drum s-o apuce te plimbi pe o hartă cu arătătorul punct de pornire e propriul corp mergi în genunchi în preajma genunii pășim prea semeț pe smeritul pământ UN BILET PENTRU TRANAI*Stai la coadă să cumperi loc ceva ca să poți schimba polul vieții un bilet spre Tranai

îmbulzeală teribilă mulțimea se calcă în picioare 

un șperțar vinde bilete false te îmbrâncește o doamnă gnostică

vrea să ajungă și ea pe planeta cu pricina te cerți cu vânzătorul de bilete  

un puradel țipă în gura mare și-a pierdut părinții sau poate că a fost părăsit cu bună știință 

bolidul interstelar sosește cu întârziere în zbor a fost ciuruit de un roi de meteoriți iată că aterizează namila din fiare vechi ce are nasul rău coroiat ca un de mâncător de furnici

pui piciorul pe trapă ruptă și simți că pășești în neant de aici încolo nu-ți mai aparții 

ajuns în spațiu ca o pubelă îți pui întrebarea retorică 

„Unde și de ce pleci?"

înghiți în sec și încerci să găsești vreun chip cunoscut 

în turma umilă din cală sunt toți ochi și urechi

așteaptă promisa salvgardare dar care îmtârzie să vină

aterizarea te scutură tare te trezești din nesomn îmbrâncit din spate de cineva nevăzut te grăbești să ieși

calci cu talpa piciorului stâng pe câteva fire metalizate de iarbă

țipi ca din gură de șarpe faci cale întoarsă 

devine clar că ai greșit destinația 

*„A ticket to Tranai/ Un bilet pentru Tranai", povestire științifico-fantastică de Robert Sheckley (1955)TEMPLU Imaginează-ti că ești o fâșie albă de pământ  împrăștiată peste tot sub stele stai și asculți cum te-ai născut urcând niște scheleîți scuturi corpul plăpând ca o plapumă fină de catifea și-l întinzi pe o funie cu alte rufe cineva stinge câte o stea ce se aprinde printre nuferiOCHI Noaptea se lasă pe neașteptate rupe lanțul încins de la orizont legând toate porțile satului

se aude zumzetul surd de albine închise în locașul lor strâmt 

sângele nu mai zvâcnește în tâmple trupul se acoperă o panză de păianjen unde se zboare ochii ca doua gâze bezmetice ce voiau să mai zboare

CEEA CE A FOST 

Nu e ceea ce a fost viața ta nu mai curge val-vârtej te joci de-a v-ați ascunselea cu propriul corp nu-l duci pe la cantine când vrea else zvârcolește prin somn are febră însă nu-l poți ajuta cu nimi îi dai apă apoi iar îi dai apă parcă îl îngrijești parcă nupentru ce dădăceala aceasta (?) uneori e ridicol alteori îi domn-domn señor cum spun alții prin excelență alaltăieri te-a numit cineva „maestre" iar tu te-ai prefacurt că nu-l auzi privești pe alături cu indiferență nu mai e ceea ce a fost nici furca nu ţi-e de vreo trebuință tragi grebla din urmă ta agale aduni ceva nedeslușit niște surcele ce au rămas lângă un trunchi cioturos nu mai e copacul

APUS 

Azi soarele a răsărit de la apus dar asta e puțin spus despre sfârșitul unui șir de întâmplări hai să le zicem rare pentru planeta Pământ de ele și-au frânt aripile de foc și-și mai frâng și acum atâtea și atâtea păsări mari sau mai mici arzând în formă de meteorit soarele nostru - fantasticul a făcut o figură feerică pe bolta cerească întorcând capetele oamenilor 

până când aceștia s-au dezmeticit și au pornit în treburile lor rutinare tropăind de zor pe trotuare în direcție opusă drumului cunoscutînsă tot spre apus de soare

IARNĂ 

(pentru Lucian)

Arborele cu ramurile reci crește încet din zăpadăziua cu noaptea se schimbă parcă ar fi doi străjeri 

țurțurii mari de gheață stau atârnați într-o salbă prinsă de streașina casei acoperite cu fum firavul fir al luminii coase veșmintele zilei zace sub promoroac 

vița-de-vie pe deal  bate un vânt dinspre zarepulberea grea o ridică de pe sumanele albe puse peste umerii goi

cine o să vină odată măcar în treacăt pe aice ca să asculte tăcerea celor care nu mai sunt 

NOEMĂ 

E ușor să faci poezie pui o poză în față și scrii cineva se dă cu părerea

o fi bună sau rea puncte-puncte respiri cu miasmele tari

din smârc răsar galbenele mi le-ai rupe dar riști să te-afunzi 

mergi apăsat cu îndrăzneală nu te sperie niște bulbuci 

treci peste ei cu o noemă strângi galbenele din smârc 

FURNICAR 

Cel care intră în neant nu o să calce cu piciorul stâng un stol de ciori zboară în cercîncearcă și ele să acopere cerul ceaiul cel verde îl sorbi ca un orbpare că nici nu poți să auzi

când te ridici te lovești de tavantot latul frunții ți-e plin de cucuieai învățat să nu mai vorbeșticei mai mari vorbitori sunt muții măreață o fi lumea în care trăiești închini însă imn furnicarului TABLOU Apele șipotului trec pe sub pleoapevin din adâncuri se adună aici

încetezi sa transpiri să fii lac de sudoare

pași repeziți ce se opresc pe retină 

popas inerent făcut printre lucruri ce sunt puse într-un tablou

CIREȘE AMARE 

(pentru sora Maria)

Cireșe amare pe ramuri prinse de certulpină a unul copac cu fructele mici

crescut în grădină un corp viguros si înalt copac roditor ce pare că n-o să mai cadă 

preaplin de dulcețuri cu fructul năpădit de furnici

o duzină de ciori încearcă să și-l împartă 

nu au frică de sperietoarea de păsări

au încolțit-o din toate părțile ca pe un stârv 

pui piciorul pe cracă te agăți de un nor

te urci și-i îndrepți pălăria de paie 

auzi cum respiră sperietoarea de păsări

ar vrea să coboare din nou printre oameni 

NADIR 

(lui Ghenadie Nicu, in memoriam)

Să pleci în neștire absent pe un drum transparent

să lași lucrurile toate în urmă 

învelite în umbrăsă ai în față o luminăce mi te ia de mână  să fii cuprins de bucuria păstrată din copilărie

să îți rămână din corp ceea ce vede un or b să ți se împrăștie verbele 

pe unde freamătă ierburile să lași o cruce în cimitir și să pleci în nadir să-ți fie unul păcatul a-no-ni-ma-tul

 SCOICI În orașul tău nou te scaldă o altă luminăbate briza și ochii ți se umezesc de jur-împrejur mulțime de scoici te înconjoară plajă cu forme ciudat imprimate pe aici te apleci și ridici o scoică aleasă la întâmplar corp sidefiu cu un gol umplut cu nisip îl speli binișor în apa albastră a măriistai și asculți cum respiră acest corp ancestral 

POEM DIN TRECUT

(pentru Anastasia)

Te desparți de trecut fără grabă numeri scândurile din gard trecând peste ele cu o vergea ce scoate sunete ciudate

prin gard se văd cum cresc din zăpadă varza cea verde cu frunzele larg desfăcute roșii și castraveți laolaltă  

porumbul cel înalt se aseamănă cu soldații rămași încă vii pe câmpul de luptă o pârtie făcută de cineva nevăzut se întinde pe toată lungimea drumului 

două sănii prinse cu o funie subțire de gard așteaptă copiii să iasă din casă

SUNET 

Pleoapele cad ostenite acoperă vise drumu-i parcurs o parte mereu e de mers

cerul de pe retină nicicând nu se întunecă

pădurea prin care treci nu te lasă să ieși

vântul te poartă tembel printre anotimpuri

culorile toate s-au stins noi le vedem

vârsta e ca și marea vin valuri și valuri

un roi de albine fugare s-a prins de un ram

dragostea e un ținut lăsat pentru două inimi

cei rătăciți prin pustie nu mor de sete

munții de alături sunt mult prea departe

sunetul ce-l auzim e chiar muzica noastră 

CIVILIZAȚIA NECUVÂNTĂTOARELOR

A căzut masca de pe chipul lui Iuda Iscariot

nici pomină din aura primilor Homo Sapiens 

uite câinele fidel și pisicul plăpând partea necuvântătoare a lumii uite tigrul de Amur hipopotamul girafa șirul de cămile din pustiu si șopârla urcată pe braț uite vulturul și vânatul său în blană de iepure

un colibri zboară din floare în floare  uite delfinul jucăuș și broasca țestoasăînotând printre ramurile de coral un păianjen își țese pânza pe genele noastre Homo Sapiens a dispărut într-una din zile 

a descins pe pamânt o altă civilizație cea a necuvântătoarelor

TRIUNGHIUL BERMUDELOR 

Ajungem oriunde dorim în orice colț al planetei

soarele ne luminează non-stop

în Tailanda ne tolănim pe cele mai albe plaje

mergem și pe insula verde Madagascar

facem o escală în Antananarivu

venim din Oceania pe drumurile înflorate de coral 

urcăm pe vârful înalt al piramizii lui Keops

pășim ca Sisif pe treptele ce duc până la zeul Ra

într-un scafandru coborâm în Groapa Marianelor 

ne cățărăm apoi pe vârful muntelui Everest

străbatem Antarctida până la Polul Sud ca Amundsen 

debarcăm în Țara de foc Patagonia 

după care rătăcim prin pustiul Atacama 

poposim în sanctuarul Machu Picchu din Peru 

hălăduind prin pădurile dese ale Amazonului

înaintăm spre cascada Salto Ángel din Venezuela 

trecem canalul Panama (Stixul) în Guatemala 

vedem ce a mai rămas din civilizația Maia 

și brusc dispărem în Triunghiul Bermudelor

TELESCOP 

Visezi de mic să port un telescop de buzunar

e bine să porti in unul dibuzunare ca tabachera un fumător înrăit

acum vezi cerul cu alți ochi 

pare că ești născut înainte de Big Bang și aștepți cu nerabdare să apară stelele

cum lucrurile scumpe se pierd cel mai des îți dispare și acel micuț telescop dar rămâi cu stelele toate în buzunar 

HARTIE DE TURNESOL Ăstea sunt chipurile noastre

unul retopit în toate celelalte 

 puneți pe talgerul cântarului

trunchiul cel crescut cu licheni 

luați o hârtie de turnesol și

muiați-o într-un pahar cu apă 

așteptați până apare culoarea specifică

albastră desigur

CONTOPIRE CU TIMPUL Pare nalt muntele marea o fi mare 

cine să ajungă timpul din urmă

adunăm lucruri asta și facem

cer prăbușit peste balta cu nuferi 

noapte sau ziuă pare totuna

somnul e-o formă de inexistență

ziua alergi prinzi raze de soare 

ce se reflectă într-o oglindă 

pui cap la cap clipele toate

ele se adună într-o întâmplare 

fire de lut scoți de sub unghii 

sunt rămășițe de la Facerea lumii

mi te dezbraci pentru o îmbăiere

zilnic repeți botezul cu apă

strigi uneori parcă ai fi un războinic

vrei să mai cucerești o cetate

cade o bombă te-le-ghi-da-tă

norii de fum ascund asasinii

vremuri moderne epocă veche

câmpul cu maci a crescut în lungime 

rugi și blesteme voci alan-dala

ochiul tăcerii privește din umbră e anotimpul contopirii cu timpul

mereu cineva aleargă din urmă 

VIEȚUITOARE NECUVÂNTĂTOARE Dai like-uri la câini și pisici

„Zi bună să aveti!" - zici la toate viețuitoareleacestea aud și simt și văd și vorbesc

porți dialoguri lungi cu animalele 

cuvintele lor sună fără consoane scurte sau lungi se aud doar vocalele 

la Facerea lumii au apărut mari și micitoate viețuitoarele

 în cer și pe pământ oriunde ați ficât mai lucește colo sus soarele 

nu ratați șansa să vorbiți cu toatedar absolut toate vie-țu-i-toa-re-le

 CUTUME 

Împărțit au fost darurile cereștiai rupt din pâine și i-ai dat lui Iuda

celui mai credincios dintre credincioși respectai o cutumă 

 l-ai primit sub propriul acoperiș pe cel care avea să mi te vândă

nu știai cum arată fățărnicia respectai obiceiul pământului

 era unul din frații tăi mai mici și parea a fi fără de prihană

el care umbla cu piatra în sânnici nu bănuiai de unde să știi 

 veni vremea să mi-l ierțiși la-i iertat fără de vreun merit

ai ramas sa fii om bunrespecți una din ultimile cutume

 COLOSUL DIN RHODOS VERSUS STATUIA LIBERTĂȚII 

Colosul din Rhodos Grecia Antică Helios Zeul Soarelui Regele Ptolemeu al Egiptului Intrare în port 

Castelul Templierilor Statuie lucrată în bronz Sculptorul Charles de Lindos Cele șapte minuni ale lumii 

Statuia Libertății din New York Președintele Grover Cleveland Cadou al Statului francez Zeița Libertății Imaginea femeii iubite

Sculptorul Frederic Auguste Bartholdy Coroana și Fascicolele de lumină 

Șapte mări și cele 25 de nestemate ale lumii  

AVIZUHA (unul mișel) Există un personaj ce se agită 

apoi mi se ascunde după deget  astfel devine parte fără pregetdin tagma marginală ie-zu-ită când nu găsește un alt Dumnezeumigrând umblând așa printre religiiacest umanoid își poate zice

că nu crede în nimeni și-i ateua poposit cu pluta sa de fier cumplită arătare extraterestrăpe o planetă unde încă este 

o țâră de credință în adevăr mereu preocupat de-al său sălașconstrucție din fier metalizatăîn care s-a ascuns să nu se vadăcât e de mincinos si cât de laș dar iată falsul Batman s-a opritnu-și poate pune nici o întrebarevai de copiii lui dacă îi are acest recognoscibil ie-zu-it 

GÂNDITORUL LUI RODIN Chip împietrit de om gânditor

nu e o simplă figură mimeticăstare de fapt cu prim-plan orbitor

prin proiecția sa sinergeticăbraț gros pe jumătate îndoit cu putere cerească herculeanăpicioare înfipte adânc în pământtors arcuit corp scos dintr-o stanăochi goi ațintiți undeva într-un punct nimic nu se mișcă - adiós relaxare!nu există Pol Nord și nici Polul Sud 

și nici Legea atracției u-ni-ver-sale 

NERON Moartea nu ne omoară pe toți

îi lasă pe alții să-i facă lucrul  

POEM PERICULOS Când crezi că le ai pe toate

nu posezi nimicscrii un poem la timpul viitor și intri într-o viitură 

AȘTEPTARECât de mult ne-ai lipsit

lungă a fost așteptarea de astă dată nu te lăsăm să pleci nicăieri 

o să te îchidem în casă a obosit și câinele să mi te aștepte  

ca să îți sară în brațe  

CARAPACE Un bocet o fi poate cumva

o alinare a sufletului însă pentru puțin timpse sfărâmă piatră de piatrăpuritatea dispare ăn penumbră

ca floarea căzută din pom tremurul tău instinctivpentru ziua de mâinenu-și găsește vreun reazem

 taci când privești fără să vezi ceea ce stă nemișcat

ascuns sub o carapace 

DISECARE Nu se mai văd copacii 

pitiți printre foile vii ascunzându-și tulpinile groase 

cu ramuri subțiri și moi brațele tari le sunt prinse 

cu ceamur de un nevăzut zidarpar a fi lespezi din cimitir

foi a lipite într-un calendar 

COPACI Copaci înfloriți 

ramuri gata să zboareurme pe ape

 ZI 

În fiecare zio fărâmă de cer pică

un vultur vine în zbor și o ridică

 în fiecare zi ajungși cad pe soare

un rând de aripi albede pasăre călătoare 

 VÂRSTĂ 

Ani ce se-neacă în vârtejul luminii

ultima vârstă 

CHIP CU FLORI Pare că nu mai ești

te-ai retras în povești rătăcești prin legende

mi te-au șters din agende ai lăsat într-o casă 

toate lucrurile arse regăsită prin lunci p

printre florile mici stai si-n florile mari

din bujori ne răsari ramuri de liliac

prin sătucul sărac de prin nuferi clipești 

aducându-ne vești primăvara ne ieși 

dintre flori de cireș vii din floare de câmp

dintr-un altfel de timp chip crescut tot cu flori

răsărit dintre noriadormită sub teiaromați ochii tăi 

COLIVIEUmblă inima ta

ca o pasăre în colivia piticăai fi vrut să o vezi 

dar teamă îți e că iată pică  văzuta-i atâtea flori

cu petala aproape uscatănimeni nu va veni vreodată

să le vadă cum cresc cu frunza picată ai văzut și un spin

cu floarea crescută la rădăcinăe fără de miros și-i ascunsă cumva 

sub măreața virulenta sa înălțime  ai trecut și un râu cu albia toată secată

printre ierburi nu mai cântă demultau muțit broscoiul oac-oac

și broscuța împăratăpate că o găsești acolo pe undevaîntr-un loc depărtat prin colivieinima ta rătăcită acum

inima cea de cândva 

MĂRULScrisul pe cer devine ilizibil

dacă faci din el elucubrație  razele soarelui se înfig în pământ

impactează cu viteza luminii ierburile cresc peste tot în jur

nu pentru esențe tămăduitoare  florile nu-s pentru a fi dăruite

indiferent de motiv  iată și Mărul fructul cel interzis

aruncat de zei a discordiedin el mușcă și ultimul dintre proscriṣi

dar nu mai e mărul 

 

PUNTE Ce punte perfectă e piatra

pe jumătate ieșită din apă în mijlocul unui pârâu

 DEUX EX MACHINA

Cu o singură privire dispari în peisajîntre rece și cald alegi ce-i fierbinte 

arma ce te apără n-o porți la vedere nu poți să cuprinzi tot cerul cu ochi 

 SFATURI DE VIATĂ

Nu se învață a iubi din cărți și nici din ultima artă - cinematografia

 cele mai bune sfaturi de viață ți le dau băbuțele din curte

 VOCE

Morții n-au voce silabisesc cuvinte  

inaudibile

foto vía Wikipedia GRĂDINĂ DE ZARZAVATURI

În loc să bei cafeaua pe terasă ți-ai tras grădină aci de zarzavaturi - crești plante pentru a prepara bucate în vase din lut ars pe jumătate descoperite toate într-un tumul

Ai răsădit mărar și pătrunjel în artefacte made in Tărtărie - în blidul de pe masa unui han ai semănat semințe de bostan iar într-o cană de cumis din iurtă au răsărit trei fire de cucută

Acum în loc să iesi să-ți  bei cafeaua plivești pământul reavăn pe terasă - la rădăcini torni apă neîncepută în vasele unde-nfloresc tăcute trei fire verzi și nalte de cucută 

AVEVERTISMENT E fapt consemnat - încercați de nu credeți - 

poezia scrisă pe ecranul mobilului 

scurtează durata de viață a bateriei 

 

Casă

Fericiți cei cu riduri pe față 

- brusc au îmbătrânit - 

nu mai vor să iasă din casele lor

Înger

 

Scară urcată la cer pe propriile trepte - vârfu-i se sprijină sus de un nor

Cineva își desface aripile de zbor - e un înger tânăr îndoit din spete 

Banzai

Stați așa - fără prea multe urale - poezia nu se flutură în vânt ca un steag

Cu ea nu se merge la atac avid de victorii și nici nu e sângele scurs pe baionetă 

Da - ea poate fi ultima gură de aer curat trasă în piept înainte de obștescul sfârșit