Fata Morgana

O fărâmă de cer azuriu doi papuci încălțați fără șireturi 

Cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi

Pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat 

Un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea 

De aici încolo nu poți ocoli nici într-un  fel orizontul 

Te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedeze

De sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt 

Orizontul o fi o oază uitată cumva unde sălășluiește Fata Morgana