DIN JURNAL. IOANID ROMANESCU

13.III.2003

Citesc și, pe\nici-colo, recitesc Ioanid Romanescu in volumul antologic „Paradis”, apărut acum\nopt ani la Ed. Eminescu în colecția\n„Poeți români contemporani”. Se întâmplase cu un an până la plecarea sa...\nSubliniez-rețin:

„sunt fericit că viața mea/ e o știință de a pierde”;

„dar ceea ce simt pentru voi/ e un lux/ care niciodată nu mi-a lipsit”;\n

„sunt cel care vă apără de prea multe cuvinte”;

„pentru că astăzi pământul are fii care nu vor să mai meargă-n genunchi\npe urmele părinților”;

„chiar și aceste versuri le-am scris mâine/ pentru că mâine e a doua\nzi//a doua oară nu mai vin pe lume/însă a doua oară voi trăi” –

bineînțeles că aceste versuri spun, sigur că spun și ceva esențial\ndespre felul de a fi, de a crea, de a se dărui al lui Ioanid... Poetul care\nmi-a publicat prima carte „dincolo”, peste Prut, și căruia îi rămân mereu\nrecunoscător. Un important și irepetabil poet...