Înalt Prea Sfinţite, fraţi şi surori, întâi vă cer iertare: nu sunt un om al culturii, nu sunt – la urmă – nici obişnuit prea mult cu conferinţe. Mă consider un om ca toţi oamenii, iar chemarea mea este monahismul.
Problema vieţii mele a fost ce socotesc până astăzi problema esenţială a fiecărui suflet care se naşte în lumea asta. Şi m-a uimit de-a lungul vieţii mele, şi m-a mâhnit din ce în ce mai mult să văd cât de puţin intră ca [şi] component al gândirii omului în general, sensul însuşi al vieţii – pentru ce m-am născut, de unde vin şi unde mergem cu toţii? Las linia asta, v-o las gândirii frăţiilor voastre.
(more…)