Citit în mai: „Fetița din trenul orfanilor” de Christina Baker Kline

Trenurile orfanilor au transportat aproximativ două sute cincizeci de mii de copii orfani, abandonați și fără adăpost de pe Coasta de Est a Statelor Unite spre Vestul Mijlociu între anii 1854 și 1929, mulți dintre ei proaspăt emigrați în această țară. Acești copii erau luați ca ucenici în baza unui contract, ceea ce însemna că trebuiau să muncească fără a fi plătiți până la vârsta de 18 sau 21 de ani. Acest program a fost fondat de Charles Loring Brace, care credea că munca grea, educația și creșterea cu mână fermă, dar și cu compasiune, a copiilor – fără a mai aminti de valorile familiei creștine din Vestul Mijlociu – erau singura cale de salvare a acestor copii de la o viață în păcat și sărăcie. Până spre sfârșitul anilor 1930, nu existau programe guvernamentale de asistență socială și plasament familial; se estimează că peste zece mii de copii trăiau pe străzile din New York City.