263 cazuri COVID-19 în Moldova
259 – cazuri active
2 – cazuri vindecate
2 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 30 martie 2020 ora 06:44


 Sunt MAMĂ!Google Page Rank

 Sunt MAMĂ! Sunt MAMĂ!


Blog despre perioada maternitatii, copii, părinți și ocupații ale acestora
RSS posts

Personale


Comenteaza





Idei de activități pentru încă o săptămână de izolare


Pentru familia mea urmează a patra săptămână de izolare, iar asta deja devine stresant. Chiar dacă încercăm să facem față situației, am înțeles că avem mare nevoie de un plan pentru următoarea perioadă. În trei săptămâni am reușit și să dormim mult, și să gătim de toate, și să ne jucăm, și să citim, și să vizionăm filme. Iar asta ne-a cam sleit de puteri, în special pe noi, maturii. Tocmai din acest motiv, am făcut o ședință și am decis să ne facem planul pentru săptămâna viitoare. Vrem să vi-l arătăm și vouă, în speranța că vă vom inspira să petreceți această perioadă frumos, ca atunci când vom ieși din izolare, să avem amintiri frumoase. Reguli pe care le vom urma zilnic:Trezirea nu mai târziu de ora 9:00Facem toți gimnastica de dimineațăObligatoriu facem împreună rugăciune de dimineață și searăNu mai umblăm prin casă îmbrăcați în pijamaleZilnic facem ordineZilnic citim dintr-o carteVizionăm zilnic câte un episod din serialul "Planeta noastră"Ne implicăm toți în activități. Excepție face tati, atunci când are de lucruÎnainte de culcare citim zilnic din: Sinaxarul pentru ziua respectivă + câte un capitol din Vechiul și Noul TestamentSeara nu ne culcăm mai târziu de ora 21:00.Îmi place să fiu organizată, însă în ultimul timp lucrurile mi-au cam scăpat de sub control. Săptămâna care urmează e tocmai potrivită pentru a readuce totul la loc. Astfel, iată ce vom face noi și cum ne vom organiza timpul:Activități pentru ziua de luni:Pregătim ceva gustos, cum ar fi pizza de postAducem primăvara în casă: confecționăm un buchet de flori din hârtie coloratăFacem ordine în bibliotecăJucăm dameActivități pentru ziua de marți:Învățăm să facem fotografii frumoaseFacem mămăligă coaptăFacem ordine în jucării și le alegem pe cele care sunt de donatJucăm Turnul InstabilActivități pentru ziua de miercuri:Răsfoim albumele cu fotografiiPregătim chipsuri din LavașConfecționăm decorațiuni de PașteJucăm un game boardActivități pentru ziua de joi:Organizăm ședințe de masajFacem un scrapbookingPregătim o salată deosebităJucăm un joc cu carduriActivități pentru ziua de vineri:Sunăm la nani și discutăm cu eiConfecționăm o coroniță de pus la ușăPregătim cornulețe de postConstruim cu legoActivități pentru ziua de sâmbătă:Facem ordine în șifoniere și scoatem hainele de primăvară la purtatFacem un experimentPregătim kebab de postFacem baie melcului și ne jucăm cu elActivități pentru ziua de duminică:Facem lista activităților pentru următoarea săptămânăZi de discuții Pregătim clătiteJucăm jocul cu Gobleți.Sunt câteva activități care ne vor ajuta să fim mai organizați și să nu avem impresia că timpul trece pe lângă noi, mai ales că cei mici nu vor avea lecții online. În restul timpului, aceștia sunt liberi să facă ce vor. La fel și părinții, deși mă îndoiesc că ne va mai rămâne timp și pentru noi.Sper că găsești util acest articol și te rog să-l distribui, ca să ajungă și la alți părinți.Cu alte postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna!
Ce activități să faci cu copiii în timpul Orei Pământului


După cum bine știi, în ultima sâmbătă a lunii martie, în peste 180 de state este organizată Ora Pământului. Cu această ocazie, în această seară, începând cu 20:30, timp de o oră, suntem îndemnați să stingem lumina. Astfel, vom participa la cel mai mare eveniment dedicat mediului. Împreună vom atrage atenția asupra schimbărilor climaterice și pierderii biodiversității. Noi vom stinge lumina în această seară și vom face diverse activități. Iată ce puteți face și voi: Citiți o carte la lumina lumânărilor sau a lanternei Spuneți povești Faceți rugăciune Jucați-vă în cuvinte Organizați o ședință de masaj relaxant Organizați o cină în familie, la lumina lumânărilor Dansați pe muzică relaxantă Priviți de la balcon cerul înstelat Discutați despre importanța ocrotirii planetei Faceți planuri pentru săptămâna ce urmează Jucați dameJucați un gameboard Îmbrățișați-vă și dormiți toți împreună Jucați-vă cu umbrele. Dacă crezi că o oră este prea puțin pentru aceste activități, poți lungi acest timp. Copiii cu siguranță vor fi fericiți de această schimbare de program. Mai ales că mâine e duminică și pot să doarmă cât vor. Tu cum petreceai până acum Ora Pământului? Aveați careva obiceiuri de familie? Aștept să povestești experiența familiei tale în comentarii la acest articol. Dacă găsești utilă această informație, distribuie articolul ca să ajungă la cât mai mulți părinți. Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, YouTube și Facebook. Cu drag, Anna!Sursa foto - SuntParinte
12/40: „Te-am ales pe tine” de Mia Sheridan


De când mă țin minte, mi-au plăcut romanele de dragoste, motiv pentru care am ales această carte. Mi-a făcut cu ochiul titlul și coperta colorată și recunosc, nu am dat greș. E o poveste de dragoste extrem de frumoasă, care ne arată (a câta oară) că nu e nimic pierdut când decizi să o iei de la capăt și permiți iubirii să te poarte pe aripile sale. Cartea spune povestea lui Crystal, o dansatoare la bară într-un club de noapte. Aceasta știe despre dragoste că aduce doar suferință și nu își mai dorește să cunoască vreodată un bărbat. Viața însă o surprinde și i-l scoate în cale pe Gabriel, un sculptor cu o copilărie dificilă (a fost răpit și ținut într-o pivniță mult timp), dar care e gata să țină piept vieții. Întâmplarea face ca cei doi să se îndrăgostească unul de celălalt, dar cum orice relație e cu piedici, a lor nu face o excepție.Povestea lor e bazată pe o dragoste puternică, iar cartea e tare duioasă și inspirațională. Sunt sigură că și în viața reală, într-un colț de lume, există un Gabriel și o Crystal sau poate chiar mai mulți, care au parte de o asemenea dragoste. Relația dintre cei doi este atât de pasională, încât nu poți să nu te bucuri pentru ei. Eu am savurat cartea și cu siguranță aș reciti-o. Cred că aș descoperi încă multe lucruri pe care poate că le-am trecut cu vederea. O recomand cu mare drag!Dacă vrei ca și prietenii tăi să afle despre această carte, distribuie acest articol ca să ajungă și la ei.Cu postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna!
Experiențe: Ce analize și investigații medicale am făcut în primul trimestru de sarcină


În articolul precedent vă povesteam despre cum m-am pregătit pentru cea dea treia sarcină, iar azi vreau să împart cu voi o altă experiență. Primul lucru pe care l-am făcut atunci când am aflat că sunt însărcinată, a fost să mă programez pentru o consultație la medicul de familie, dar înainte de asta - am făcut o ecografie de confirmare. Odată ce l-am anunțat despre sarcină, mi-a oferit o fișă medicală, fișa gravidei, pe care va trebui să o păstrez până la naștere și în care vor fi notate rezultatele tuturor investigațiilor și analizelor medicale. În aceeași zi mi s-a verificat greutatea, tensiunea arterială și înălțimea. Tot atunci am primit o serie de analize pe care trebuie să le fac pe parcursul primului trimestru de sarcină. De asemenea, am fost programată pentru un examen obstetrical la medicul ginecolog, care îmi va monitoriza sarcina, dar și la cardiolog, unde am efectuat electrocardiograma. Un alt cabinet la care a trebuit să merg obligatoriu a fost cel de consiliere psihologică și stomatologie.În continuare, mi s-au dat diverse buletine de analize:Examenul imunologic la markerii hepatitelor viraleExamenul sumar al urineiBuletin de analiză pentru investigarea la markerii HIVInvestigație la grupa de sânge, factor Rhesus și anticorpi RhHemoleucogramaExamenul biochimicMRS.Toate astea se fac până la 12 săptămâni, în primul trimestru, iar în săptămânile 12-13 mi s-a indicat ecografia Doppler și screeningul pentru sindromul Down. Este foarte important să fie respectate toate indicațiile venite de la medicul specialist și de la cel de familie. Așa știi că ai luat toate măsurile de protecție atât pentru tine, cât și pentru făt. Abia aștept să vă povestesc despre cea mai mare provocare în primul trimestru de sarcină, dar până atunci vă aștept cu postări interesante și utile pe pagina de Facebook a blogului, dar să știți că mă mai găsiți și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna!
11/40: „Uneori câștigi, alteori înveți” de John C. Maxwell


Progresul înseamnă să îți asumi riscuri, că poți avea și eșecuri, dar și oportunități de a învăța ceva. Aceasta e ideea principală a cărții scrise de John C. Maxwell, o carte extraordinară, din care, dacă aș fi avut mai mult timp la dispoziție, mi-aș fi luat notițe la fiecare pagină citită. Dar cum timpul e limitat, tot ce pot să fac este să vă povestesc vouă despre ea și să v-o recomand cu mare drag. E o carte pe care fiecare ar trebui să o citească măcar o dată în viață. Îmi place mult felul de a scrie al autorului. Vine cu o mulțime de explicații și experiențe proprii, dar și modele de urmat din rândul oamenilor pe care i-au cunoscut și de la care a învățat. John C. Maxwell nu ezită să împartă din experiența sa cu cititorii și spune lucrurilor pe nume, chiar dacă uneori sunt dureroase. Acesta ne arată principalele componente de care avem nevoie pentru a face față diverselor pierderi. Mai mult chiar, acestea ne pot ajuta să învățăm astfel încât data viitoare să nu o mai dăm în bară.Cartea se împarte în 13 capitole, prin care autorul încearcă să ne demonstreze că cele mai importante lecții de viață sunt desprinse din eșecuri, dându-ne speranța că nimic nu e pierdut, atât timp cât suntem gata să acceptăm și să învățăm din ceea ce trăim.Cum putem fi puternici din punct de vedere emotional atunci când suntem epuizați din acest punct de vedere? Cum să dăm ochii cu cei din jur dacă ne simțim umiliți? Cum să ne revenim când suntem permanent făcuți una cu pământul? La aceste întrebări ne răspunde John C. Maxwell, îndemnându-ne să privim rateurile dintr-o perspectivă diferită, să ne dezvoltăm calități care să ne ajute să reacționăm așa cum trebuie și să ne consolidăm abilitatea de a învăța din ele. Putem face acest lucru folosindu-ne de câteva elemente:Modestia – spiritul învățăriiRealitatea – fundamentul învățăriiResponsabilitatea – primul pas al învățăriiPerfecționarea – esența învățăriiSperanța- motivația învățăriiDisponibilitatea de a învăța – calea care trebuie urmatăAdversitățile – Factorii care declanșează învățareaProblemele – oportunitățile de a învățaExperiențele neplăcute – perspectiva învățăriiSchimbarea – prețul învățăriiMaturitatea – valoarea învățării. De multe ori cădem în capcană și nu învățăm din eșecuri:Capcana greșelii: „Mi-e teamă ca nu cumva să fac ceva greșit”. Eșecurile ne trag înapoi!Capcana oboselii: „Mă simt epuizat astăzi”. Eșecurile ne seacă de puteri.Capcana comparației: „Ceilalți sunt mult mai calificați decât mine”. Eșecurile ne fac să ne simțim inferiori față de  cei din jur.Capcana alegerii momentului potrivit: „Nu e acum momentul”. Eșecurile ne fac să ezităm.Capcana inspirației: „Simt că nu-mi mai place cee ace fac acum”. Eșecurile ne demotivează.Capcana stabilirii priorităților: „Poate că nu e chiar atât de important”. Eșecurile ne fac să trecem cu vederea situația de ansamblu.Capcana perfecțiunii: „Există cu siguranță modalitatea perfecta de a proceda, iar eu trebuie să o descopăr înainte de a începe ceva”. Eșecurile ne fac să ne îndoim de propria persoană.Capcana așteptărilor: „Am crezut că o să fie mai ușor, dar nu a fost așa”. Eșecurile ne fac să vedem mai degrabă dificultățile.Capcana echitabilității: „Nu eu trebuie să fac asta”. Eșecurile ne fac să ne întrebăm „De ce eu?”.Capcana opiniei publice: „Dacă dau greș, ce vor crede ceilalți?”. Eșecurile ne paralizează.Capcana încrederii în sine: „Dacă nu reușesc, înseamnă că sunt un ratat”. Eșecurile ne fac să ne privim într-o lumină mai proastă.Toate aceste capcane apar în urma unor eșecuri – și toate contribuie la lărgirea breșei dintre a ști și a face. Dacă ne dorim să avem success, trebuie să astupăm această breșă.Notițe cu creionulCalitatea care face diferența dintre o persoană care are succes și una care nu are este capacitatea de a gestiona dezamăgirile și pierderile.Cea mai important persoană cu care stai de vorbă ești tu însuți, așa că ai grijă ce-ți spui.Eșecurile ne oferă oportunitatea de a învăța, însă mulți oameni nu văd lucrurile așa. Și, în aceste condiții, nereușitele sunt realmente dureroase.Nu uita că ceea ce ai finalizat, nu cee ace ai început contează cel mai mult în viață.Succesul nu înseamnă să elimini toate problemele și greșelile, ci să te dezvolți la nivel personal atunci când treci prin așa ceva.Oamenii înțelepți și modești nu se tem niciodată să recunoască faptul că au greșit. Ți, când o fac, e ca și cum ar spune că sunt mai înțelepți astăzi decât au fost ieri.Este mai ușor să treci de la eșec la success decât de la scuze la succes.Responsabilitatea este cea mai important abilitate pe care o poate poseda cineva.Un mod de gândire tipic unei victime  ne  face să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care nu le putem face în loc să vedem cee ace putem face. Este un fel de rețetă a eșecului continuu.Cei care au dat greș nu pierd fiindcă se concentrează asupra eșecului. Ci pierd fiindcă se concentrează doar pe supraviețuire.În timp, micile diferențe fac o diferență foarte mare. Perfecționarea se face pe bucățele, nu prin salturi uriașe.Cunoașterea poate fi dobândită în urma studiilor, însă înțelepciunea vine din faptul că ai învățat din greșeli și ai devenit mai bun.Evident, eșecurile nu sunt plăcute, dar există o pierdere pe care nimeni nu își permite să o trăiască – pierderea speranței.Gândirea pozitivă trebuie să fie urmată de acțiuni positive.Disponibilitatea de a învăța înseamnă să ai o atitudine și un comportament care să tea jute să înveți permanent câte ceva și să te dezvolți pe plan personal întreaga viață.Bine ar fi să nu uităm niciodată că avem foarte multe de învățat din experiențele negative. În știință, marile descoperiri sunt precedate întotdeauna de greșeli.Toată lumea se confruntă cu adversități, dar povestea pe care o scrii cu viața pe care o trăiești este doar a ta.Nu deschide niciodată o cutie de viermi dacă nu ai de gând să te duci la pescuit.Râsul este ca și cum ai schimba scutecul unui copil – problema nu se rezolvă permanent, dar pentru moment e cât de cât mai acceptabil.Cel care insistă să folosească metodele de ieri în lumea noastră de astăzi nu se va mai afla mâine pe piață.Fiecare minut pe care îl petreci alături de oamenii nepotriviți îți răpește din timpul pe care îl poți petrece cu cei potriviți.Dacă vrei să te maturizezi și să vezi cât de important este să înveți, atunci trebuie să renunți acum la anumite lucruri ca să ai de câștigat mai mult pe viitor.O atitudine pozitivă constantă îți va fi cel mai puternic aliat dacă vrei să te dezvolți pe plan personal și să înveți câte ceva în permanență.Mi-a plăcut foarte mult această carte, pe care o recomand cu mare drag!Dacă vrei ca și prietenii tăi să afle despre „Uneori câștigi, alteori înveți” de John C. Maxwell, distribuie acest articol. Cu alte postări utile și interesante, te aștept pe pagina de Facebook a blogului. De asemenea, mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, Youtube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna!
10/40: „Mă dor strămoșii” de Patrice van Eersel și Catherine Maillard


Despre faptul că trecutul este cel care ne poate influența prezentul și că unele greșeli ale strămoșilor trebuie plătite de noi, am aflat cu câțiva ani în urmă. Până atunci habar nu aveam cât de importantă este pacea cu trecutul și cât de mult ne poate afecta acesta, dar iată că citisem undeva un articol la acest subiect și de atunci tot căutam informații. Când am găsit pe elefant.md cartea „Mă dor strămoșii”, mi-am zis că e tocmai ceea de ce am nevoie și am comandat-o imediat. Nu am dat greș cu ea, căci am aflat o mulțime de lucruri interesante și curioase, despre care abia așteptam să vă povestesc și vouă. Cartea cuprinde o colecție de interviuri, 7 la număr, cu cei mai importanți reprezentanți ai unui nou curent în psihoterapie - psihogenealogia. Majoritatea interviurilor se bazează pe ideea că nevrozele și problemele cu care ne confruntăm în prezent sunt de fapt nevrozele și problemele altor membri ai familiei - părinți, unchi, bunici sau chiar strămoși mai îndepărtați. Dar autorii subliniază - nu suntem condamnați să repetăm viețile părinților și bunicilor noștri, ci avem libertatea de a alege.Psihogenealogia este un curent care vine să completeze medicina. Aceasta susține că bolile pot să nu aibă nici o legătură cu noi, ci se cer tratate pentru a „elibera” strămoșii. De exemplu, s-ar putea ca bronșita cronică să se tragă de la bunicul care s-a sufocat în tranșee în timpul războiului sau durerile de gât să vină de la strămoșul care a murit ghilotinat în timpul Revoluției. De asemenea, autorii spun că nu trebuie să fugim de istoria familiei, căci aceasta ne va urmări și ne va readuce constant în trecut, până când nu vom face pace cu el și nu vom încerca să rezolvăm problemele nerezolvate sau să dezgropăm secretele ascunse ale familiei. Totul poate începe cu reconstituirea arborelui genealogic. Uneori, în timp ce încerci să îl faci, poți descoperi lucruri extrem de interesante despre fiecare membru, iar asta va duce la înțelegerea mai corectă a lucrurilor care se întâmplă în familie. Oriunde te-ai afla, îți porți cu tine străbunii; binecuvintează-i, dar eliberează-te de ei! Mi-a plăcut foarte mult această carte și abia aștept să aflu mai multe detalii în acest domeniu.Dacă vrei ca și prietenii tăi să afle despre „Mă dor strămoșii”, distribuie acest articol. Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook. Cu drag, Anna.
De ce dispar periodic din online


Din luna ianuarie am început să-mi iau pauze, de obicei duminica, de la online. În această zi mergem la biserică, mergem la părinți în vizită sau pur și simplu petrecem timpul împreună cu familia. Nu las telefonul deoparte, căci e nevoie să răspund la apeluri sau să mai filmez câte ceva, însă în acea zi nu îl conectez absolut deloc la internet. Și e atât de bine. Și lumea nu se oprește din loc. Și luni dimineață înțeleg că nu am pierdut nimic. Din contra, am avut numai de câștigat.  Ideea de a renunța pentru o zi la online mi-a venit atunci când eram în pelerinaj în Rusia și timp de câteva zile nu am avut acces la internet și la restul lumii, în general. Atunci am rezistat foarte bine și după acea perioadă chiar nici nu îmi mai doream atât de mult să accesez diversele siteuri pe care le citeam anterior sau să mă conectez la rețelele de socializare. Dar tot atunci am înțeles și cât de dependentă eram de internet și ce însemna acesta pentru mine. În prima zi am intrat în panică, dar m-am calmat repede, căci știam că am lăsat copiii pe mâini bune și nu aveam nici un motiv să-mi fac griji. Iar ceea ce a postat X sau Y s-ar putea să nu mă intereseze chiar atât de mult. Începând din luna ianuarie, o zi pe săptămână eu dispar. Dispar de pe Instagram și Facebook, acolo unde sunt foarte activă. Am ales să fac asta în zilele în care știu că voi fi ocupată și nu mă va atrage telefonul ca un magnet. De obicei, e ziua de duminică, atunci când până la amiază sunt la biserică, iar după asta mergem la părinți sau chiar dacă stăm în oraș, avem un program mai încărcat. A fost o duminică în care am stat pur și simplu în casă și atunci a fost chiar o provocare pentru mine. Se zice că o persoană este dependență de internet atunci când simte nevoie necontrolată de a petrece mult timp online, până în punctul în care îi sunt afectate și neglijate celelalte aspecte ale vieții – relațiile interpersonale, locul de muncă sau starea de sănătate. Eu nu îmi doresc să ajung până aici, motiv pentru care am hotărât să dozez timpul petrecut în mediul virtual. În afară de zilele de duminică, atunci când nu sunt prezentă pe rețelele de socializare, obișnuiesc ca seara, după ce fac baie, să deconectez wi-fi și să nu mai fiu astfel atrasă de telefon. Nu îmi reușește de fiecare dată, dar intenția contează, căci chiar nu-mi doresc ca telefonul sa fie ultimul obiect pe care să-l văd înainte de somn... Nu sunt dependentă de telefon și social media, dar îmi dau seama că limita e destul de aproape și de mine depinde cum voi fi mai departe - un om care poate lăsa telefonul deoparte fără probleme sau o persoană care, atunci când va discuta cu cineva, neapărat îl va verifica de 2 ori pe minut. Tu cum stai la acest capitol? Obișnuiești să te deconectezi de la mediul virtual? Dacă îți place acest articol, distribuie-l ca să ajungă și la prietenii tăi. Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook. Cu drag, Anna!
Idei de activități pentru zilele de stat în casă


Faptul că cei mici vor avea vacanță "forțată" nu se știe câte zile, dă mari bătăi de cap părinților. Pe lângă faptul că, în timp ce sunt la serviciu, nu au în grija cui îi lăsa, mai există o mare problemă despre care am tot auzit la mai mulți părinți - lipsa ideilor de activități. Cred. Pe copiii de acum nu prea mai ai cu ce să-i surprinzi, dar eu zic că această perioadă e tocmai bună pentru a petrece cât mai mult timp împreună și a încerca să-i cunoaștem și mai bine, să-i ascultăm și să-i înțelegem. Iar în ajutor ne vin și o serie de activități, care ne conectează și ne ajută să petrecem timpul diferit de cum o făceam până acum, fără prea mult timp la calculator sau în fața televizoarelor.Iată ce puteți face în aceste zile:Cântați și dansațiCitiți poveștiFaceți colajeExersați o tehnică handmade nouăCreați tablouri folosind semințe sau ce aveți voi prin casă (boabe, crupe)Pictați (fie cu pensula, fie cu degețelele, fie folosind diverse tehnici)Inventați povești hazliiVizionați un documentar educativDormițiRăsfoiți albumele de familie sau aranjați fotografiile din calculator, amintindu-vă de diverse momenteJucați-vă în cuvinte (cuvinte care încep cu o anumită literă, cuvinte dintr-un domeniu etc)Jucați jocuri de societateInventați rebusuriFaceți ordine în haine și sortați-lePregătiți ceva gustosFaceți un gameboardConstruiți puzzle, lego sau constructoreOrganizați ședințe de masajFaceți plastilină homemade și modelați din eaFaceți gimnastică sau diverse exercițiiFaceți curățenie în casă. ÎmpreunăPregătiți ținute pentru zilele de grădiniță/ școalăRezolvați labirinturiConstruiți corturi și colibeFaceți diverse experimentePictați geamurile. Așa veți aduce mai multă culoare în casăFaceți flori din hârtie și decorați cu ele locuințaPlantați sau replantați florile în ghiveciÎnvățați împreună să faceți fotografiiConfecționați zmeie de hârtie, pe care le veți lansa atunci când veți ieși afarăAlegeți fasole, linte, orez, hrișcăDesenați-vă unul altuia portreteleÎntocmiți o listă cu dorințele fiecărui membru al familiei și discutați despre cum le puteți îndepliniDacă nu aveți încă o listă cu reguli ale familiei, acum e timpul să o facețiRugați-vă împreunăFaceți un picnic în mijlocul sufrageriei, cu un tril de păsărele pe fundalÎncepeți să învățați o limbă străină, exersând în fiecare ziSunați la bunici, nani, unchi și discutați cu eiFaceți ordine în bibliotecăRăsfoiți siteurile librăriilor și alegeți împreună cărțile pe care le-ați dori în biblioteca familieiCălcați haineleOrganizați o cursă cu obstacoleFaceți ordine în lădița cu creioane și cariociObserv că în această perioadă mulți părinți ignoră avertismentele, ceea ce nu e bine deloc. De aceea vă rog din suflet: stați în case și bucurați-vă de timpul pe care-l aveți de petrecut împreună. Aerisiți încăperile și lăsați treburile de afară pentru altă dată. Dacă stați la curte, probabil e mult mai ușor, dar chiar și acolo, nu uitați de regulile de igienă pe care trebuie să le respectăm cu mic și mare. E o situație în care fiecare avem un rol important...Sănătate multă și spor la joacă!Dacă găsești util acest articol, te rog să-l distribui ca să ajungă la cât mai mulți părinți.Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, YouTube și Facebook.Cu drag, Anna!
Experiențe: Cum m-am pregătit pentru a treia sarcină


M-am tot gândit dacă să scriu acest articol sau nu, dacă va fi interesant pentru cititoare și dacă va fi citit, dar discutând cu câteva dintre voi, care va pregătiți pentru prima sau o nouă sarcină, am decis că trebuie să-l scriu. Mai ales că și eu m-am pregătit pentru a rămâne însărcinată și pot povesti din propria experiență "la cald". De ce insist pe acest subiect? Pentru că DA, orice femeie trebuie să fie pregătită pentru a găzdui în ea o nouă viață. Pregătită fizic și moral. Și cum eu sunt la a treia sarcină, chiar cred că dețin un pic mai multă experiență și pot veni cu unele sfaturi pentru acelea dintre voi care sunteți gata să zămisliți un copilaș. Dar cum copilul nu este doar al mamei și e nevoie că și tatăl să ia parte la conceperea acestuia, și tatăl trebuie să se pregătească. Oricât de banal ar părea, dar contează mult că ambii părinți să fie pregătiți pentru un copil.Iată cum ne-am pregătit noi pentru cel de-al treilea copil, dar e valabil și pentru sarcinile anterioare: Atunci când am decis că ne mai dorim un copil, primul lucru pe care l-am făcut atât eu, cât și soțul, a fost să renunțăm la alcool. Nu pot spune că eram dintre acei care consumau alcool în exces sau mai știu eu cum, dar am decis să renunțăm la vin și bere (care mie îmi place foarte mult) chiar și la sărbători sau când suntem în vizită la cineva. Astfel, nici chiar la Revelion sau Crăciun noi nu am gustat nici un pic de vin. De ce? Pentru că ne-am dorit să facem un detox, dacă vreți, o curățare a organismului și astfel să punem o bază "curată" pentru viitorul copil.Concomitent, ne-am programat la medic pentru investiții și analize. Cred că e foarte important că ambii parteneri să fie sănătoși și pregătiți fizic pentru a face un copil. Noi am dat analizele generale de sânge și urină, ne-am asigurat că glanda tiroidă funcționează perfect, eu am mai consultat câțiva medici, apoi am fost gata pentru a zămisli un copil. Am mers la stomatolog pentru a verifica starea danturii. Pentru că știam că în timpul sarcinii nu voi putea suporta anestezii, am reparat toți dinții cariați și așa am rezolvat problema. Cele 9 luni de bebe în burtică afectează dantura, să știți. Când ne-am asigurat că totul e bine, am încetat să ne mai protejăm. Doar nu poți face un copil dacă folosești în continuare metode de protecție... Am început să fac mai multă mișcare. Având mai multe kilograme în plus, am decis că ar fi bine să scap de ele, pentru că în timpul sarcinii să nu simt și mai mult greutatea. Nu a fost să fie, căci aflasem deja de sarcină. Dar asta nu mă împiedică să fac mișcare multă. Mersul pe jos și urcatul scărilor sunt punctele mele forte. Am făcut o mamografie. De ce? Am scris în acest articol. Cam asta e ceea ce am făcut eu, dar aș avea câteva sfaturi pentru acelea dintre voi care sunteți la prima sarcină: Renunțați la alimentele procesate și mâncați mai multe vitamine Odihniți-vă și dormiți suficient Nu consumați cafea Mergeți la ginecolog, dar trimite-l și pe soț la medic Mențineți-vă greutatea ideală Urmăriți zilele de menstruație Nu vă expuneți la produse toxice Dacă fumați, lăsați-vă de fumat. Dacă sunteți victime a violenței în familie, cereți ajutorul Faceți istoricul medical al familiei și al soțului Nu administrați medicamente fără indicația medicului și anunțați-l că vă pregătiți pentru o sarcină Nu faceți prea mult efortNu ridicați greutăți, nu cărați genți Începeți o cură bazată pe acid folic Nu vă stresațiDacă veți fi pregătite moral și fizic, cu siguranță vestea buna nu va întârzia, iar sarcina va decurge cu succes. Dacă găsiți util acest articol, distribuiți-l ca să ajungă la cât mai multe femei care se pregătesc pentru o sarcină. Cu mai multe postări interesante și utile, vă aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știți că mă găsiți și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook. Cu drag, Anna.
Micile bucurii ale lunii februarie


Obișnuim să luăm lucrurile de parcă le-am merita așa, fără să muncim pentru ele. Iar uneori uităm să mulțumim și să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Tocmai din acest motiv, pentru a conștientiza că am mai mult decât suficient, dar și pentru a înțelege că viața e frumoasă chiar și atunci când se întâmplă lucruri mai puțin plăcute, scriu acest articol. De asemenea, vreau și pe voi să vă încurajez să fiți recunoscători și să apreciați micile bucurii de care aveți parte. Uneori chiar ele sunt cele care ne ridica și ne dau putere să mergem mai departe. Iată ce bucurii mici, dar care mi-au schimbat lumea interioară, am avut în luna februarie: Am avut timp pentru mine și pentru preferințele mele Am fost la fratele și am făcut frigărui Am primit daruri frumoase de la cumnata mea Am fost remunerată mai mult decât am cerut pentru câteva articole pe care le-am scris cu mare dragDoamnele de la ghișeul Moldova Gaz au fost tare drăguțe și au lucrat operativ M-am plimbat prin ploaie A nins și ne-am bucurat de un pic de zăpadă Am fost la parohia fratelui meu Am fost in vizită la mama, care ne-a așteptat cu multe bunătățuri Pe drum spre mama am ascultat muzică, am râs mult și am admirat peisajele frumoase ale HînceștiuluiCineva mi-a oferit loc pe scaun în microbuz Am împrumutat cărți noi de la bibliotecă Am programat, apoi anulat operația la nas Am aflat că sunt însărcinată Am primit un cadou de ziua mea A fost în vizită mama și fratele mai mic Am făcut o salată delicioasă, care a devenit preferata mea Am fost la spectacolul "Urme de Baltag", jucat de Teatrul Popular M-am întâlnit cu câteva fete bune și frumoase, cu care am mai stat la sfat Am fost cu copiii la teatru Am fost cu fratele și cumnata la pizzerieAm mâncat pizza, de care îmi era taaaaare poftă, și ne-am bucurat de timpul petrecut împreunăAm vizionat multe filme interesante Serile le-am petrecut cu copiii și soțul, bucurându-ne unii de altii Cecilia îmi sărută în fiecare zi burtica și îmi zice că abia așteaptă să apară bebelușul Am reușit să-mi fac sprâncenele și curățare a feței Mi-am luat zile libere oricând am avut nevoie de ele. Sunt bucurii pe care le-am trăit în fiecare zi, dar pe care nu le conștientizam până acum. Sunt bucurii care mă ajută să cresc, să fiu mai bună și mai recunoscătoare pentru ceea ce am.Tu ce bucurii ai avut în luna februarie? CITEȘTE ȘI: MICILE BUCURII ALE LUNII IANUARIE Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna!
Motivele mele de fericire


Se spune că, odată ce devenim mai conștienți de ceea ce ne aduce fericirea, începem să fim și mai fericiți. Pentru mine fericirea se asociază cu liniștea și pacea din casă mea, împlinirea pe plan profesional și sănătatea familiei mele. Dar există atâtea mii de motive de fericire, pe care noi le trecem cu vederea... Sunt acele bucurii mici, care se tot adună una lângă alta, aducându-ne starea de fericire, pe care fiecare dintre noi își dorește să o simtă cât mai des. Fericirea stă în mâinile noastre și nu costă nimic. Trebuie doar să o conștientizăm asta.Iată motivele mele de fericire:1. Soțul și copiii mei. În fiecare dimineață în care mă trezesc lângă ei, înțeleg cât de fericită și norocoasă sunt să-i am. 2. Oamenii care mă înconjoară. Eu întotdeauna am avut parte de oameni buni în viața mea, care m-au ajutat la nevoie. Iar cei care mi-au dat cu piciorul, m-au învățat să fiu mai precaută. 3. Cititorii blogului și urmăritorii mei de pe Instagram. Poate părea de râs, dar pentru mine nu e fericire mai mare că atunci când văd că ceea ce scriu e citit, iar cititorii chiar au încredere în mine și sfaturile le sunt utile. Iar când primesc zilnic zeci de mesaje pe Instagram, înțeleg că ceea ce fac nu e în zadar. 4. Am părinții în viață. Din păcate, mulți dintre cunoscuții mei nu se mai pot bucura de prezența mamei și a tatălui. Eu sunt o norocoasă să-i am alături pe părinți în cele mai importante momente ale vieții. De asemenea, frații și sora mea sunt cu adevărat motive de fericire. 5. Stelian e sănătos. De când Stelian s-a tratat de cancer, nu încetez să-i mulțumesc lui Dumnezeu că îl am alături. A fost o perioadă extrem de dificilă, de aceea acum mă bucur cu toată inima că băiețelul meu e bine. Bineînțeles, și sănătatea Ceciliei, a soțului și a tuturor celor dragi e la fel un motiv de bucurie.6. Port sub inimă o viață. Nu cred că este ceva mai frumos pe lumea asta decât să știi că în tine trăiește o nouă viață, că în curând o vei aduce pe lume. Pentru mine sarcina e cu adevărat un moment extraordinar, pentru care sunt recunoscătoare Celui de Sus. 7. Pot mânca ce îmi doresc și cât îmi doresc. Când mă gândesc la câți oameni flămânzi sunt pe lumea asta, nu pot să nu fiu recunoscătoare pentru faptul că am ce pune pe masă copiilor, că pot mânca oricând, că nu ducem foame. De asta încerc să apreciez acest moment și să mă bucur de el oricât de mult pot. Mâncăm ca să trăim, de aceea trebuie să avem și mare grijă la ceea ce băgăm pe gură și la calitatea alimentelor, însă acesta e un alt subiect. 8. Apusurile de soare. De la fereastra apartamentului în care locuim pot admira zilnic niște apusuri superbe. E un motiv de reală fericire, când parca nimic pe lumea asta nu mai contează. Păcat că apusurile durează foarte puțin...9. Am un acoperiș deasupra capului. Câți dintre noi oare apreciază faptul că nu dorm sub cerul liber, prin scurgeri de canalizare sau în frig și ploaie? Ni se pare ceva normal să avem o casă, uneori mai spațioasă decât e necesar, dar uităm că undeva sunt copii care luptă cu frigul, bătrâni care caută o pătură cu care să se învelească în timp ce ațipesc pe la subterane. Sunt recunoscătoare pentru că am un pat cald, o pernă moale și o plapuma călduroasă, iar asta îmi aduce fericire în toți porii.10. Faptul că trăiesc, respir și mă pot bucura de viață. Nu sunt conectată la aparate, nu am nevoie de diverse dispozitive pentru a respira său merge, văd lumea cu ochii mei sănătoși. Dar pe tine ce te face fericit/ă? De câte ori ai analizat ceea ce ai și ai mulțumit pentru acele lucruri/momente?Dacă rezonezi cu ceea ce am scris mai sus, distribuie articolul ca să-l citească și prietenii tăi.Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna!
9/40: „Tu mi-ai schimbat viața” de Abdel Sellou


Auzisem multe despre această carte, dar nu era pe lista cu „cărți de cumpărat”. Totuși, când mi-a dăruit-o soțul la ziua mea de naștere, m-am bucurat mult. În luna februarie i-a venit rândul să fie citită și nu regret că am făcut-o, căci e o carte bună de tot. După lecturare, am vizionat și filmul bazat pe această poveste, dar acesta nu mi-a plăcut foarte mult. Astfel, rămân la ideea că orice carte e mai bună decât filmul turnat pe baza acesteia.Când am început să citesc cartea nu aveam nici o așteptare. Știam doar că e o carte lăudată, dar cam atât. Recunosc, m-a prins de la primele pagini. Poate și datorită faptului că mie îmi plac biografiile... Cert e că am citit-o foarte repede, pentru că e ușoară, dar face parte din acea categorie de cărți, pe care nu le poți lăsa din mână până la ultima pagină.Cartea spune povestea a doi bărbați, care și-au schimbat unul altuia viața prin simplul fapt că au fost oamenii potriviți la locul potrivit. Abdel Sellou, autorul cărții, își istorisește copilăria și adolescența, care au fost pline de zbucium și momente de căutare.Prima parte a cărții e despre Abdel. A doua parte e preferata mea, căci descrie cum acesta l-a întâlnit pe omul care avea să-i schimbe viața radical. Philippe este cel care are nevoie de ajutorul și susținerea lui Abdel, dar și cel care îi oferă cele mai frumoase și importante lecții de viață. Aflat în scaun cu rotile, acesta se vrea îngrijit doar de Abdel, alături de care trăiește momente cu adevărat speciale. Cartea e scrisă într-o manieră simplă, dar nu simplistă. Fiind o autobiografie, conține o mulțime de detalii despre situația copiilor de culoare din Algeria, dar și despre cum un om îți poate marca în așa fel viața, încât îți descoperă cea mai bună, cea mai umană parte a ta. E o carte despre prietenie și curaj, despre devotament și vindecare, despre speranță și credință. O recomand cu mare drag! Dacă vrei ca și prietenii tăi să afle despre această carte, distribuie articolul. Cu postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook. Cu drag, Anna!
„Pași pe calea sfințeniei: cum să creștem copii iubitori de Dumnezeu” de Elizabeth White


De fiecare dată când văd un comportament nu prea corect la copiii mei, mă întreb dacă nu cumva am făcut poate prea puțin și nu mai e cale de întoarcere. Dar lucrurile se pot rezolva. Ușor, cu răbdare și multă dragoste. Și în primul rând, cu  luminare de la Cel de Sus. Iar în ajutor îmi vin și cărțile, în care întotdeauna găsesc un cuvânt bun și o soluție la problemă. Ei bine, o astfel de carte este și "Cum să creștem copii iubitori de Dumnezeu" de Elizabeth White, o carte care oferă răspunsuri și soluții la diverse momente. Iar soluția e doar una - să ne creștem copiii astfel încât să îl iubească pe Dumnezeu și astfel, vom avea siguranța că nu vor mai face rău, umbriți fiind de îngerașul păzitor.   Autoarea spune că celor mici trebuie să li se vorbească despre Dumnezeu de acasă, de la naștere, pentru că numai crescând într-un mediu favorabil, sămânța cea bună va da și roade. "Părintele trebuie sa țintească spre crearea unui mediu în care Dumnezeu să fie accesibil tuturor și în care fiecare membru al familiei Îl poate revela pe Dumnezeu celuilalt", susține aceasta. După familie urmează școala duminicală, care are scopul de a-l ajuta pe copil să-L conștientizeze pe Dumnezeu. Astfel, cartea oferă sfaturi părinților care caută îndrumări pentru înlesnirea sporirii duhovnicești a copiilor lor și care se angajează să facă aceasta în cadrul Bisericii. În această carte, accentul este pus pe motivarea implicării familiei în viața sacramentală și liturgică a Bisericii. Unele activități din carte sunt pentru copiii mici, pe când altele - pentru cei de 8-12 ani, însă majoritatea pot fi adaptate oricărei vârste. Autoarea insistă asupra faptului că trebuie să le oferim celor mici ocazia de a-L cunoaște pe Dumnezeu într-un mod cât mai firesc și spontan cu putință. Scopul activităților propuse în carte ii ajută pe părinți să niveleze drumul, să-l facă mai accesibil, astfel încât copiii să ajungă la miezul adevărului de unii singuri. Totul începe cu "Foamea de Dumnezeu a copilului", capitol în care Elizabeth explică ce este aceasta și cum trebuie potolită. Urmează capitolele "Unde este Calea?", "Alegeți-vă destinația", "Studierea hărții", "Înveșmântarea în Hristos", "Parcursul", "Călătorie spre Betleem", "Călătorie spre Paști", "Descoperirea Cincizecimii" și "Un felinar care ne ghidează calea". Toate capitolele sunt însoțite de o listă de scopuri ce trebuie atinse la o anumită temă și cu ce ar trebui să rămână copiii în urma studiului. De asemenea, la finalul capitolului sunt propuse o serie de activități, majoritatea bazate pe lucru manual sau lectură. În urma acestora, copiii vor înțelege mai ușor diverse momente din viața bisericească și vor ajunge la scopul vieții - cunoașterea și trăirea în Hristos. La finalul cărții găsim un capitol întreg dedicat celor 12 sărbători împărătești. Este explicat pe scurt esența fiecărei sărbători, dar sunt propuse și diverse activități care să ajute copiii să înțeleagă mai bine de ce a fost nevoie de Bunavestire, Naștere sau Înviere. Recomand cartea cu drag. Mie mi-a plăcut mult și chiar am selectat o listă de activități pe care le-aș putea face cu copiii mei în preajma anumitor sărbători religioase. Dacă ți-a părut interesantă prezentarea acestei cărți, distribuie articolul ca să ajungă și la prietenii tăi.Pentru mai multe postări interesante și utile te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook. Cu drag, Anna!
Cine/ce mă motivează să citesc zilnic


Zilele trecute mi-a scris cineva un mesaj. Îmi spunea că are o bibliotecă mare acasă, că vrea să citească, dar nu îi place să o facă. Și mă întreba de unde eu găsesc motivație pentru a citi zilnic. Ce i-am  răspuns? Că voi scrie un articol în care voi povesti mai multe la acest subiect. Da, vreau ca acest articol să rămână în online pentru că, asemeni doamnei care mi-a scris, mai sunt încă mulți oameni, pe care sper că îi va ajuta experiența mea.Ei bine, eu citesc de când mă țin minte. Cred că am mai spus - la 5 ani citeam deja foarte bine în română și cochetam cu alfabetul chirilic. Asta probabil și m-a ajutat să îndrăgesc lectura și cărțile voluminoase. Recunosc, când ceilalți copii citeau cărți cu câte o poveste, eu împrumutam de la bibliotecă volume întregi. Dar înțeleg că nu toți sunt ca mine sau ca tine, împătimiți de cărți. Unii oameni trebuie să se impună să citească și mi se pare un lucru absolut normal. Doar nici mie nu îmi plăcea să sap gradina, de exemplu, dar o făceam pentru că trebuia. Exact așa e și cu lectura. Nu îți place să citești, dar te impui, azi citești o pagină, mâine două și tot așa. Motivația apare pe parcurs, dar vreau să îți spun ce și cine mă motivează pe mine să citesc mai mult și mai mult, în afara faptului că o fac din plăcere.Copiii mei. Ei sunt cei care mă motivează, căci vreau să fiu mai bună pentru ei, să aflu pentru ei lucruri noi, pe care să le transmit și sa discutăm apoi despre ele. Da, asta se învață din cărți, din orice carte, nu doar din enciclopedii. Fiecare carte vine la pachet cu multe lecții, multe descoperiri și fapte diverse. Îmi îmbogățesc vocabularul. Eu nu cunosc o metodă mai bună de îmbogățire a vocabularului. Atunci când citești, descoperi cuvinte noi, pe care le înveți fără să vrei. Dar încă dacă și mai vrei...Soțul meu. De multe ori el a fost cel care m-am motivat să citesc anumite cărți după ce le-a lecturat el. Conturile cu și despre cărți de pe Instagram. Urmăresc diverse conturi pe Instagram, în care fetele vorbesc și povestesc despre cărțile citite. Și atunci îmi spun: dacă ele pot, eu de ce nu aș putea? În plus, tot acolo găsesc și o mulțime de titluri bune, care mă motivează să le cumpăr sau să le împrumut de la bibliotecă. Odată cumpărate sau împrumutate, trebuie să le citesc. Împrumuturile de la bibliotecă. De obicei, la bibliotecă se împrumută cărți pentru 14 zile. De multe ori, atunci când simt că nu am motivație să citesc, merg la bibliotecă, împrumut două cărți și mă impun să le citesc. Căci trebuie sa le returneze în două săptămâni și ar fi păcat să le dau înapoi necitite. Canalele de Youtube pe care le urmăresc. E fix ca în cazul conturilor de pe Instagram. Dacă ele pot, eu tot pot!Îmi ofer recompense. Anul acesta am început să îmi ofer recompense pentru lectură. Pentru fiecare carte citită, pun deoparte 10-20 de lei. Iar la sfârșit de an îmi voi cumpăra cărțile dorite, căci mi-am propus ca pe parcursul lui 2020 să nu mai cumpăr alte cărți.  Citesc cărți care mă interesează. Dacă voi citi o carte din medicină, cu siguranță va sta mult timp pe noptieră, dar dacă citesc un roman psihologic, de exemplu, voi fi nerăbdătoare să-l duc la bun sfârșit cat mai repede. Pun cărțile la vedere. Întotdeauna am câteva cărți pe noptieră. Astfel, atunci când am un pic de timp liber, în loc să navighez pe internet, parcă mai mult mă atrage cartea de pe noptieră. Port o carte în geantă. La mine în geantă oricând vei găsi o carte. Atunci când am timp liber – în transport sau când stau în rând la medic, prefer să citesc.Setez provocări. Goodreads este site-ul unde pot seta câte cărți îmi doresc să citesc pe parcursul unui an. Dacă nu ai încă un cont acolo, îți sugerez să-l creezi.Da, pofta vine mâncând. E fix așa și în cazul lecturii!Dacă crezi că acest articol va ajuta pe cineva să găsească motivație pentru a citi, distribuie-l ca să ajungă la acea persoană.Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna, mamă de doi copii și un melc!
Mamă, tată, NU VĂ MAI CERTAȚI!


Nici într-o familie nu e totul numai lapte și miere, iar dacă vedeți asta undeva, să știți că e doar așa - de imagine, de dragul Instagramului și a celorlalte rețele de socializare. În orice familie există conflicte, neînțelegeri, certuri. Pentru că suntem diferiți, avem păreri diferite și e normal să fim pe diverse poziții. Important este să găsim numitorul comun, fără ca nici o parte să nu sufere. Mai mult chiar, să nu sufere mai ales copiii, care sunt oarecum impuși de situație să ia parte unui sau altui părinte.Eu țin minte și acum cum părinții mei se certau și unica mea teamă atunci era că se vor despărți și analizam în mintea mea ce se va întâmpla dacă voi rămâne numai cu mama sau numai cu tata. Iar asta e tare, tare dureros. Și e păcat că, având acces la atâta informație, unii părinți în continuare îi fac pe copii părtași în conflictele lor de „oameni mari”. Or, copilul nu trebuie să îi vadă pe părinți „scoțându-și ochii”, făcându-și reproșuri sau vorbind urât unul cu celălalt. E fix treaba părinților că nu se înțeleg, iar copilul nu trebuie să fie martor la scenele de „reglare a conturilor”. În mod contrar, va face exact ca mine - va trăi cu teama că va rămâne doar cu un părinte. Și în familia mea există neînțelegeri. De multe ori e nevoie să cedăm pentru a face pace, să găsim numitorul comun și să fim în continuare părinții care acordă copiilor toată grija, atenția și dragostea. E destul de dificil să renunți la părerile proprii, dar uneori trebuie să recunoști că omul de lângă tine are dreptate și poate vede lucrurile mai corect. Și așa ajungi să nu te cerți și să păstrezi armonia și echilibrul în familie. Adesea se întâmplă ca eu să fiu cea care caută ceartă, care vreau să fie așa cum spun eu, care cred că am dreptate 100%. Dar am noroc de un soț înțelegător, care mă ascultă, mă lasă să mă liniștesc și când sunt destul de calmă, discutăm și găsim punctul de mijloc, astfel încât să fim cu toții mulțumiți. În fața copiilor nu ne-am certat niciodată. Nu zic că trebuie să îi ținem într-o bulă din care să le pară că viața e roz și plină de puf. Nu! Dar nici să-i facem martori la problemele noastre de „oameni mari” nu mi se pare corect. Atunci când părinții se ceartă, o pot face fără să fie prezenți copiii. Daca mă gândesc bine, nici nu e nevoie de ceartă, cel puțin nu de aia din care să iasă scântei. Suntem maturi și putem rezolva lucrurile pe cale pașnică, nu-i așa? Iar copiii chiar trebuie protejați de drama conflictelor dintre mama și tata. Din păcate, mulți părinți nici nu își dau seama de efectele devastatoare care le pot avea certurile asupra psihicului copiilor. În primul rând, cei mici se consideră vinovați de disputele dintre părinți, apoi ei văd familia ca pe ceva frumos și sigur, iar când ajung să-i vadă pe părinți certându-se, lumea lor se prăbușește. De asemenea, în timpul certurilor, copiii încearcă să empatizeze cu părinții, dar nu știu cui să dea dreptate, fapt care-i bulversează. Care-i situația la voi? Crezi că cei mici trebuie să fie „la curent cu certurile dintre părinți”? V-a văzut vreodată copilul certându-vă? Ce reacție a avut? Sunt tare curioasă să aflu și părerea ta, de aceea te invit să o scriu în comentarii la acest articol.Dacă rezonezi cu ceea ce scriu, distribuie articolul ca să ajungă și la prietenii tăi.Cu postări utile și interesante, te așteapt pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, YouTube și Facebook.Cu drag, Anna!Sursa foto - Unsplash
8/40: „Copiii libertății” de Mark Levy


Nu știu de ce, dar în ultima perioadă, în mâinile mele ajung multe cărți despre război și luptă. Una dintre ele este și „Copiii libertății” de Mark Levy, o carte care m-am ținut în suspans și totodată mi-a făcut cunoștință cu acest scriitor. Se pare că a scris o mulțime de cărți, însă eu nu am avut ocazia să citesc nici una până acum și mă bucur mult că l-am cunoscut prin intermediul acestui roman. Îmi place mult felul său de a scrie, iar în această carte totul se descrie la timpul prezent, ceea ce crează impresia că lucrurile se întâmplă chiar aici și acum.Nu am citit descrierea cărții, căci nu fac niciodată asta, de aceea credeam că e o carte despre copilărie și inocență. Cel puțin, cei doi copii care se dau în leagăn, de pe copertă, la asta mă duce cu gândul. Dar nu e deloc așa...Romanul spune povestea lui Charles, Claude, Alonso, Catherine, Sophie, Rosine, Marc, Emile, Robert și alți copii ai libertății - unguri, români, spanioli, polonezi, italieni. Toți au fost parte a mișcării de Rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, luptând contra colaboraționiștilor francezi și a ocupației naziste. Toți au fost dornici de a lupta pentru idealuri și de a aduce pace în țara lor, însă pentru acești adolescenți se pare că viața le pregătea altceva. Este o carte despre dragostea frățească. Eroul principal - Raymond, numit și Jeannot, s-a înrolat împreună cu fratele său, Claude, în brigada Marcel Larger din Toulouse. Chiar dacă sunt despărțiți în timpul misiunilor pe care le au, dragostea dintre ei învinge. Dragostea frățească. E o carte despre prietenie și ajutor reciproc. Alături de prietenii lor, cei doi sunt nevoiți să ucidă, să împuște, să rănească și să distrugă, dar nu făceau asta din plăcere, ci pentru că erau nevoiți. Evrei fiind, nu aveau de ales. Iar asta îi făcea și mai puternici. În plus, niciodată nu se lăsau unul pe altul la greu, ci de fiecare dată se ajutau, chiar și atunci când era vorba despre a scoate păduchii din capul celuilalt.E o carte dură, care nu se citește ușor, dar e o carte pe care o recomand cu mare drag. Cu siguranță nu va fi uitată prea curând.Dacă îți dorești că și prietenii tăi să afle despre „Copiii libertății” de Mark Levy, distribuie acest articol.Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook. Cu drag, Anna.
7/40: „Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris


Auschwitzul a făcut multe victime. Despre Auschwitz s-au scris multe cărți, iar pe unele dintre ele am reușit să le citesc și eu. Însă cea mai buna dintre toate mi se pare aceasta - „Tatuatorul de la Auschwitz” - care descrie cu lux de amănunte viața deținuților din acest lagăr. E o carte dureros de interesantă, plină de suspans și lacrimi, dar pe care nu o poți citi dacă te afli într-o stare psihologică nu prea bună. Pentru că e o carte care te doboară... Cartea spune istoria a doi deținuți - Lale și Gita, doi evrei slovaci, care demonstrează că dragostea nu cunoaște limite și e prezentă oriunde, chiar și într-un lagăr de concentrare, unde adesea e moarte și durere. Cu toate acestea, când doi oameni se iubesc, nu contează locul în care se află, atât timp cât sentimentele lor sunt mai puternice decât orice-i înconjoară. E un roman bazat pe o poveste reală, autorul având ocazia să-l cunoască personal pe Lale Sokolov. Evident, după cum chiar el afirmă, a mai adăugat unele elemente și detalii, dar asta doar pentru a accentua și mai mult ororile prin care au trecut deținuții. „Deși câteva întâlniri și discuții din acest roman au fost imaginate, faptele că evenimentele au avut loc în cea mai mare parte așa cum sunt descrise este neîndoielnic, iar informațiile prezentate ca fiind adevărate au fost verificate apelând la surse istorice”.Această perioadă teribilă din istoria omenirii este redată cu multă durere în „Tatuatorul de la Auschwitz”. Pe de o parte triumfă iubirea, iar pe de altă parte ne prezintă o altă față a oamenilor implicați în acest război, mai ales a ofițerilor, care se cred adevărați Dumnezei, cu drepturi absolute asupra deținuților. Pe lângă faptul că spune o poveste frumoasă de dragoste, cartea mai arată ce înseamnă să fii OM. Or, Lale asta a fost, întâi de toate. Dacă a avut curaj să facă și într-un lagăr comerț și să împartă bunurile cu oamenii de alături, nu știu cum altfel l-am mai putea numi dacă nu OM cu literă mare. Nu oricine ar face asta...Mi-a plăcut enorm de mult această carte și o recomand cu mare drag.Dacă vrei ca și prietenii tăi să afle despre „Tatuatorul de la Auschwitz”, distribuie acest articol.Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, YouTube și Facebook. Cu drag, Anna!
Măștile cu cărbune activ de la Equilibra - tot de ce am nevoie pentru o curățare și hidratare a feței


Sunt ani buni de când folosesc produsele de îngrijire de la Equilibra și mă declar îndrăgostită de ele. Pe lângă faptul că au un preț accesibil, acestea conțin ingrediente naturale, care fac mult bine corpului. Pentru mine produsele de la Equilibra sunt ca o revelație - atunci când le-am descoperit am devenit fana lor. Șamponul face până în prezent minuni cu părul meu, gelul de curățare a feței îmi lasă tenul curat și catifelat, iar șamponul și gelul de duș pentru copii e preferatul micuților mei. De asemenea, îmi plac la nebunie și măștile lor. Le-am testat pe toate și o spun cu inimă deschisă - sunt fabuloase, mai ales masca-gel cu cărbune activ. Despre gama de măști cu cărbune activ vreau să vă vorbesc astăzi, după ce m-am bucurat de ele mai mult de jumătate de an. Curăță foarte bine tenul de impuritățile adunate pe el, dar cel mai important - îl hidratează și umple ridurile fine.Masca peel-of Această mască are efect puternic de detoxifiant, îmbunătăţeşte starea tenului, iar pe tenul meu gras, dar și pe al soțului, chiar face minuni. Formula inovatoare, bazată pe carbonul activ, purifică pielea de toxine, strânge porii şi previne apariţia petelor. Consistenţa gelului mască se usucă rapid pe piele şi creează un strat hidroplastic care se adaptează perfect formei feţei. Datorită efectului PEEL-OFF pielea este profund purificată şi porii sunt mai puţin vizibili. Masca absoarbe excesul de sebum şi îndepărtează celulele moarte ale pielii. Aloe vera 68% hidratează, linișteşte și regenerează tenul.                 Eu o aplic pe pielea curată, evitând zona ochilor și a gurii. O las până se usucă, după care scot dintr-o singură bucată, iar pielea rămâne curată și catifelată. O folosesc o dată pe săptămână. Masca din țesăturăAceastă mască este din viscoză de 100%, fiind destinată detoxifierii și eliminării impurităților cauzate de praf și toxine care sunt depuse pe piele. Bazată pe cărbune vegetal, face pielea feței curată, luminată și hidratată datorită acțiunii ingredientelor naturale active prezentate în formulă. Îmbogățită cu Acid Hialuronic și Aloe Vera pentru a hidrata și reechilibra pielea.               Eu aplic masca după ce îmi demachiez bine tenul. O las să acționeze 10-15 minute, după care o înlătur. Tare îmi place senzația care rămâne după. 

Aceste două măști mă ajută să am mai multa grijă de tenul meu, iar în combinație cu gelul de curățare din aceeași gamă, chiar fac minuni. O spun cu mâna pe inimă.Toate produsele Equilibra eu le cumpăr din Farmacia Familiei.Dacă găsești util acest articol, distribuie-l că sa afle și prietenele tale despre gama cu cărbune activ de la Equilibra.Cu postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna!
A PUNE sau A NU PUNE fular la gura copilului în timpul iernii?


Țin minte foarte bine că atunci când eram mică, pentru a-mi proteja fața de frig în timpul iernii, părinții îmi puneau fular la gură. Să-mi țină de cald, cică. Și observ și acum pe stradă copilași cărora li se astupă gura și năsucul în așa mod. Recunosc, niciodată nu am făcut așa cu copiii mei și în articolul de azi vreau să explic  de ce nu am procedat astfel. Pe lângă faptul că iarna nu trebuie să înfofolim copiii în zece straturi de haine, mai este indicat și să renunțăm la a le pune fularul peste guriță. De ce? Pentru că această practică, oricât de banală ar părea, le face mai mult rău decât bine. Încearcă să-ți pui tu un fular în așa mod și să respiri măcar 10 minute. Sunt absolut sigură că nu o să-ți placă deloc ceea ce vei simți.Am discutat cu mai mulți părinți la acest subiect și unii dintre ei mi-au zis că lasă fularul la gura copilului atât timp cât nu observă să fie ud, dupa care îl scot. Ei bine, nu ar trebui să așteptăm ca din acest fular să curgă apă, căci nu se va întâmpla acest lucru. Imediat ce e pus la gura copilului și imediat ce acesta expiră, aerul cald interacționează cu cel rece de afară și formează vapori de apă chiar în locul unde se află fularul. Iar acești vapori, îmbibați în fular,  sunt un mediu favorabil dezvoltării microorganismelor. Adică, bacteriile abia așteaptă să nimerească într-un asemenea loc și să se dezvolte, dupa care sunt inhalate de copil. Dacă încă nu te-am convins să renunți la a mai pune fular peste nasul și gura copilului atunci când ieși cu el iarna afară, află că pe lângă bacteriile care vor ajunge în organismul său și vei avea un copil bolnăvicios pe parcursul întregului anotimp rece, acesta riscă să facă și bubițe sau coșuri la nivelul pielii din jurul gurii. Mai apoi, să nu te întrebi de ce copilul tău e plin de bube pe față...Te rog, în loc să-i pui copilului fular peste nas și guriță, mai bine îmbracă-l și încalță-l confortabil și călduț și petrece cât mai mult timp cu el afară. Fii sigură că numai așa vei reuși să-i asiguri o sănătate de fier!Sper că ai găsit acest articol util, de aceea te rog să-l distribui și prietenilor tăi, astfel încât să afle cât mai mulți părinți de ce nu e bine să practice acest obicei cu copiii lor.Cu mai multe postări interesante te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Youtube, Pinterest, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna, mamă de doi copii și-un melc!
6/40: „Arta de a pune lucrurile la locul lor” de Dominique Loreau


Cine mă cunoaște de mai mult timp, știe că eu sunt pasionată de tot ce ține de amenajarea spațiului în stil minimalist, de ordine și de simplitate. Ei bine, continui să citesc cărți la acest subiect și anume în ele găsesc inspirație atunci când simt că lucrurile din casă îmi scapă de sub control. Una dintre cele mai recente cărți la acest subiect, prima din acest an și a șasea citită în luna ianuarie, este „Arta de a pune lucrurile la locul lor” de Dominique Loreau. Multe lucruri expuse aici le știam deja, însă am găsit în ea răspuns la una dintre întrebările care mă măcinau de mult timp: de ce, chiar dacă nu am multe obiecte în casă, tot e prezentă dezordinea? Și răspunsul a venit repede, după ce am citit această carte: dacă fiecare lucru va avea locul său și va fi pus acolo imediat după folosire, în locuință totul va fi aranjat. Iar asta chiar funcționează, căci tot testez de când am citit. Și nu e deloc greu. Tot cu ajutorul cărții am mai învățat, pas cu pas, cum să aranjez lucruri, să le triez, să îmi împart casa pe zone bine stabilite și să găsesc mobilierul perfect pentru locuință. Ce-i drept, până acum am reușit să-mi mobilez doar bucătăria și biblioteca/biroul, exact așa cum am vrut eu, fără prea multe dulapuri, dar suficiente cât să încapă strict ceea de ce am nevoie. Și este meritul acestei cărți, care a venit în viața mea exact atunci când aveam nevoie de ea. Celelalte camera le voi mobila și decora tot ținând cont de sfaturile de aici, căci mi se potrivesc foarte bine. Autorul ne propune ca, în primul rând, să privim ordinea și aranjarea ca pe ceva eliberator. În timp ce facem curățenie și  ordine, ne putem descoperi gânduri, idei, trăiri despre care nu eram conștienți.Următorul pas este trierea, care presupune: Imaginează-ți cum ar arăta interiorul mult visatRezervă-ți timpul necesar și apucă-te de treabă singurăPregătește-ți suficiente cutii, dulapuri compartimentate, pungi, etichete, etc. Triază pe categorii, aranjând obiectele în dependență de cât de des le folosești. Dacă ne dorim ca în locuința noastră să nu domine haosul și dezordinea, sunt necesare câteva reguli, pe care trebuie să le respecte fiecare membru al familiei:Fiecare trebuie să pună la loc obiectul pe care l-a folositFiecare trebuie să-și țină obiectele personale în spațiul luiFiecare trebuie să-și spele și să pună la loc tacâmul, paharul etc, dupa întrebuințareUn mic calendar săptămânal cu sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească fiecare membru al familieiFiecare are dreptul să facă ce vrea în spațiul lui privat, dar să respecte spațiile comuneBineînțeles, am găsit în carte multe alte idei numai bune de pus în practică, dar las aici doar câteva, care te-ar putea ajuta și pe tine: Motivul principal pentru care aranjezi lucrurile este să le așezi în așa fel încât, atunci când ai nevoie de ele, să le găsești repede, chiar și cu ochii închiși (și asta fără nici cel mai mic efort sau gest inutil).Ordinea îți cere, mai întâi, multă energie și efort pe măsură, dar pe urmă de ajută să trăiești comod, fără griji și, în final, să lenevești. O lenevire care nu te culpabilizează, ci, dimpotrivă, este plină de rafinament și te ajută să-ți „reîncarci bateriile”. Ritualurile îți dau mai multă încredere în tine: când le pui în practică, simți că o faci pentru tine și asta îți dă o stare de bine. Parcă te-ai eliberat de tine tine însuți și de tot, fiindcă ritualurile hotărăsc în locul nostru ce este mai bun, indiferent dacă e vorba de plăcere sau datorie. Ele ne ajută, într-un fel, să trăim mai bine, cu demnitate și în acord cu personalitatea noastră.Când au terminat de aranjat, proaspeții „împătimiți ai ordinii” vor descoperi cât de multă liniște interioară, energie și timp au câștigat având o locuință golită de orice lucru inutil și perfect aranjată. Când în casă totul se află la locul lui, trupul nu se mai împiedică în dezordine, fiecare obiect este folosit cu plăcere și mulțumire, atunci și mintea îți e senină. Un interior plăcut este cel în care uiți chiar și că te simți bine. Spiritul are nevoie, la fel ca și trupul, de spațiu, liniște, ordine și… voluptate.Ordinea te stimulează nu doar să aranjezi în jurul tău, ci, mai ales, să îți redefinești unele obiceiuri sau să le conștientizezi mai bine. Să faci ordine nu înseamnă doar să-ți aduni lucrurile, ci și să îți organizezi altfel viața cotidiană: să cântărești mai bine ce alegeri ai făcut până în momentul respectiv, să-ți revezi prioritățile, adică să stabilești din nou ce este esențial pentru tine, important, apoi ce este secundar și, în final, ce este de prisos. O locuință dezordonată mai rău te încurcă în cazul unei catastrofe naturale, al unui accident sau al unei urgențe. Să nu uităm că, la cei mai mulți dintre noi, o tremie, două treimi sau chiar 90% din lucrurile pe care le avem în casă nu ne folosesc la nimic. Obiectele indispensabile sunt extrem de puține. Să aranjezi este o metodă bună de a avea grijă de tine. Când ești împăcat cu tine, te simți bine în pielea ta și, prin urmare, nu ai probleme psihice. Un apartament ordonat îți aduce liniște în suflet. Trăim vremuri confuze: catastrofe naturale, instabilitate economică, schimbări sociale peste tot… Zilnic, prin diferite medii de informare, în casa noastră intră toate formele de haos din lume. Așadar, dacă măcar în spațiul tău intim faci puțină ordine, creezi o oază de pace, stabilitate și stare de bine. Și-atunci să-ți aranjezi lucrurile înseamnă să nu te lași copleșit de haosul din exterior, să te protejezi, să te asiguri că, cel puțin, spațiul tău nu se schimbă.Când vrei să-ți aranjezi lucrurile, prima etapă este să te gândești cum le clasezi, cum le alegi și cum le triezi. Asta îți limpezește mintea, te ajută să găsești idei noi și te oblige să-ți reevaluezi obiceiurile, gesturile, nevoile, dorințele. Astfel, înveți să te accepți așa cum ești, să faci diferența între nevoi și dorințe, iar uneori, să devii conștient depasiunile pe care încă le ascunzi în tine.Să nu trăim oricum, ci, dimpotrivă, să-i imităm pe strămoșii noștri, să trăim cu grijă și fără grabă, încercând să găsim echilibrul între timpul petrecut la locul de muncă și cel dedicat pasiunilor noastre, între timpul pe care îl rezervăm pentru noi și cel pe care îl dedicăm celorlalți.Această carte m-a ajutat extrem de mult și, alături de „Magia Ordinii” de Marie Kondo, o consider esențială atunci când vrei să începi a-ți reorganiza locuința. O recomand cu drag!Dacă crezi că acest articol poate ajuta pe cineva, distribuie-l ca să ajungă și la acea persoană.Mai poți citi și ACEST ARTICOL CU MULTE IDEI DE CĂRȚI DESPRE ORDINE ȘI AMENAJARE Pentru mai multe postări utile și interesante, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, Youtube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna, mama de doi copii și-un melc!
5/40: "Komayo. Povestea unei gheișe" de Nagai Kafu


Despre gheișe nu știam prea multe lucruri, iar cartea asta mi-a atras atenția prin titlul său. Eram curioasă să văd cum descrie autorul viața unei gheișe și, recunosc, mi-a plăcut. Nimic spectaculos, dar pentru cineva care e cointeresat de subiect, e fix ceea ce trebuie - descriere, acțiune și un pic de suspans. Nu m-a ținut cu sufletul la gură, dar citind câte o pagină, eram nerăbdătoare să aflu finalul, pentru care autorul merită nota 10. Gheișa este o damă de companie, care este și dansatoare, dar și interpretă de artă tradițională japoneză. Cartea povestește istoria lui Komayo - o femeie care, după moartea soțului ei nu vrea să trăiască într-un cătun uitat de lume și revine la vechea ei meserie de gheișă. Pentru a fi asigurată financiar, aceasta se afirmă în lumea artistică și își caută susținători influenți. Astfel, pendulează între trei bărbați - Yoshioka, un fost client, cu care se întâlnește după 7 ani, Segawa, un actor tânăr și frumos, un negustor de antichități, numit „monstrul marin”, care este respingător, dar foarte bogat.Odată revenită în această lume, Komayo este nevoită să înfrunte invidia, intrigile și loviturile venite din partea celorlalte gheișe, dar și să facă față rivalității dintre cei trei bărbați, potențiali soți.  Deși reușește cu brio să se afirme, finalul ne demonstrează că Komayo nu e atât de îndrăgostită pe cât pare, ci mai mult e atrasă de bogăția bărbaților. Totuși, pentru că rămâne fără susținători, e nevoită să iasă din scenă. E un final neașteptat, recunosc, dar nu vreau să povestesc mai multe, căci altfel aș strica tot farmecul.Cartea scoate în evidență atitudinile societății japoneze față de iubire, sex, putere și spectacol.  Îmi place mult că autorul descrie cu lux de amănunte sentimentele pe care le trăiesc personajele, făcându-le să pară puternice și încrezătoare. Cel puțin, în cazul lui Komayo și a celorlalte gheișe, cât și pentru Yoshioka și Segawa. Este cu siguranță o carte ce prezintă adevărata față a vieții de gheișă în secolul XX. O recomand cu drag!Dacă vrei să afle și prietenii tăi despre cartea „Komayo. Povestea unei gheiș”, distribuie acest articol.Cu mai multe postări interesante și utile te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna, mamă de doi!
5 lucruri pe care cheltuim zilnic prea mult și fără sens


În unul dintre articolele mai vechi am scris despre lucrurile pe care cheltuim mult, dar care nu sunt obligatorii. Așa suntem noi - cheltuitori, dar ne putem foarte bine educa pentru a fi mai economi. Începem de azi, de la cheltuielile zilnice, care nu sunt întotdeauna necesare și pentru care există alternative gratuite sau mai ieftine.Timp de vreo jumătate de an am dus zilnic evidența cheltuielilor și a veniturilor și prima lecție pe care am învățat-o a fost să nu mai cheltui atât de mult. În fiecare seară mă pomeneam cu lucruri de care nu aveam nevoie, iar asta însemna bani cheltuiți.Transport. Sunt oameni care circulă zilnic cu transportul public din necesitate - pentru că locul de muncă e prea departe de casă. Dar există și alți oameni, care pot alege - să meargă pe jos până la serviciu sau să ia transportul public pentru câteva stații. Majoritatea alegem transportul public, chiar dacă am putea ieși cu 10 minute mai devreme din casă și merge pe jos la muncă. Mai există și alții, cum e cazul meu, care au două soluții - un transport care face un traseu mai lung și altele două, care mă ajută să ajung mai repede la serviciu. M-am pomenit că de multe ori aleg a doua variantă, iar asta înseamnă zilnic 6 lei cheltuiți aiurea. Mâncare. Nu zic că nu trebuie sa cumpărăm de-ale-gurii. Dar de cele mai multe ori cumpărăm mai mult decât avem nevoie. Soluția cea mai simplă este să mergem la cumpărături cu lista pregătită de acasă, să facem meniu săptămânal și astfel vom cumpăra doar ceea de ce avem cu adevărat nevoie. Și încă ceva: niciodată nu trebuie să mergem nemâncați la cumpărături. Riscăm să cumpărăm tot magazinul. Recunosc, la acest capitol am încă de învățat, dar am înțeles că asta mi-ar aduce numai beneficii: nu aș face risipă, nu aș fi nevoită să consum mai mult decât e necesar și nu aș mai cheltui atât de mulți bani. Ronțăieli. Dacă mergi la serviciu și nu îți iei pachețel cu mâncare de acasă, ești tentat să îți cumperi diverse ronțăieli care să îți țină de foame - covrigei, biscuiți, chifle. E posibil să nu le mai consumi și să renunți definitiv la ele - dacă îți pregătești de cu seară mâncarea pe care să o iei cu tine, problema se rezolvă foarte repede.Haine. Clar, nu le cumpărăm zilnic, dar uneori nu rezistăm tentației atunci când suntem în magazine și aducem acasă haine care nu ne plac sau de care nu avem nevoie. Pentru că au fost cumpărate impulsiv.  Și cunosc oameni care chiar au făcut asta săptămânal și doar pentru că în copilărie avea foarte puține haine (cum a fost cazul majorității, de altfel), iar acum, la maturitate, având bani, și-a promis să nu se lipsească de ele. Apă și energie electrică. Noi zilnic cheltuim prea multă apă și prea multă energie electrică. Cum? Sunt sigură că și tu lași robinetul deschis în timp ce îți speli dinții sau atunci când "săpunești" vesela din chiuvetă. Sau lași lumina pornită în toate camerele din casă. Zi de zi se tot adună, iar asta înseamnă cheltuieli de care nici nu ne dăm seama. Acestea sunt lucrurile pe care le-am identificat eu, însă e posibil să fie mult mai multe. Important este să conștientizăm că cheltuim mai mult decât avem nevoie și că aceste cheltuieli le-am putea folosi pentru altceva - să economisim pentru o călătorie, de exemplu. Tu pe ce cheltui zilnic? Obișnuiești să și economisești? Cum?Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l ca să ajungă și la prietenii tăi.Despre alte lucruri pe care cheltuim mult și fără sens am scris în ACEST ARTICOL.  Cu mai multe postări interesante și utile te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna, mamă de doi!Sursa foto - Unsplash
Micile bucurii ale lunii ianuarie


Ianuarie a fost o lună plină cu de toate, care m-am învățat multe lucruri frumoase și mi-a oferit lecții importante. În această lună am avut parte de multe momente extraordinare, care mi-au lăsat o amintire plăcută. Dar cum eu uit foarte repede, mi-am propus să scriu lunar micile sau marile bucurii, care îmi amintesc că viața e frumoasă și nimic nu e pierdut. Așa a luat naștere acest gen de articole, care vor apărea pe blog la începutul fiecărei luni. Recunosc, ideea a venit și de la Natalia Dabija, care în fiecare zi de duminică, pe grupul „Organizează, Economisește, Trăiește”, ne întreabă: Ce bucurii simple ați avut săptămâna asta, ce bucurii v-au umplut inima? Încă de anul trecut am început să duc evidența acestor bucurii, dar acum vreau să le împart cu voi. Știți de ce? Pentru că vreau să vă încurajez să trăiți frumos clipa, să vă bucurați de tot ce vă oferă viața, să fiți recunoscători și să vedeți întotdeauna partea plină a paharului.Iată ce bucurii simple, dar care mi-au schimbat lumea interioară, am avut în ianuarie: Mi-am petrecut noaptea dintre ani dormind. De mult nu am mai făcut asta.Prima zi a anului am petrecut-o în patru, mâncând semințe și uitându-ne la filme.Am petrecut Crăciunul cu părinții mei. Nu știu cât timp voi mai avea posibilitatea să fac asta.Am stat o săptămână la părinții mei, unde m-am odihnit, am dormit mult și am fost răsfățată.Am citit mult. Tocmai 6 cărți, iar asta e wow pentru mine.Am vizitat mai multe familii defavorizate și am dus copilașilor cadouri din partea Fundației Sfânta Xenia.Am prins reduceri bune la Maicom și i-am cumpărat lui Stelian tricou alb și pantaloni negri pentru competiția de la grădiniță.Am împlinit 31 de ani. Am sărbătorit ziua de naștere departe de gălăgia orașului, la soacra mea.Am avut mai multe seri petrecute cu fratele, cumnata și nepoțica mea.Am filmat și postat mai multe clipuri pe KasiAnna.Am lucrat pentru un brand care-mi place.Am făcut pentru prima dată mamografie.Am făcut RMN și m-am asigurat că durerea de cap pe care o simt de foarte mult timp nu e cauzată de vreo afecțiune la nivel de sistem nervos.Am fost la ORL. Urmează o operație. E bucurie, pentru că asta îmi va aduce sănătate și mă va scăpa de durerile de cap și de problemele cu auzul.Am făcut analizele pentru a mă asigura că sunt sănătoasă.Sunt sănătoasă și asta e tot ce contează!Băiețelul meu a avut prima competiție din viața lui. A avut emoții și am avut emoții.Am vizionat filme și filme animate cu familia.Serile le-am petrecut în patru, făcând fiecare ce ne place sau stând toți împreună.Am citit mai multe despre melcii africani și m-am relaxat privindu-l pe al nostrum.Am început să exersăm cu copiii tehnica quilling.Printr-o minune, a crescut numărul de like-uri pe pagina de Facebook a blogului. Am crescut la aproape 30 de mii.Am început să țin din nou un jurnal.Sunt bucurii pe care le-am trait în fiecare zi, dar pe care nu le conștientizam până acum. Sunt bucurii care mă fac fericită și care mă ajută să cresc, să fiu mai bună și mai recunoscătoare pentru ceea ce am.Tu ce bucurii ai avut  în luna ianuarie?Pentru mai multe postări interesante și utile mă găsești pe pagina de Facebook a blogului, dar și pe Instagram, Pinterest, Youtube, Goodreads și Facebook.Cu drag, Anna, mamă de doi copii și-un melc.Sursa foto - Unsplash
4/40: „Fata dinainte” de J.P. Delaney


Cum ar fi să trăiești într-o casă în care nu ai voie să aduci lucruri străine, să lași obiectele împrăștiate și să faci ceea ce vrei tu? Nu credeam că e posibil până când nu am citit cartea „Fata dinainte” de J.P.Delaney. Da, e o carte fantastică, dar nu m-aș mira să aflu că undeva există așa ceva - o casă în care poți intra doar dacă ai brățara magică la mână, cu o bucătărie care are aragazul aproape inexistent (o piatră peste care trebuie să îți treci palma pentru a porni focul), cu un duș care se reglează în dependență de temperatura corpului și pe care, dacă vrei să o închiriezi, trebuie să semnezi un contract cu 200 de reguli și să răspunzi la un chestionar cu foarte multe întrebări. Exact așa e casa din această carte. În plus, încă mai ascunde și multe mistere. Inițial, după ce am citit câteva pagini, credeam că anume casa e și „eroul principal” al cărții, dar nu e așa. Cartea are două personaje principale - Emma și Jane, prima fiind fata dinainte, iar a doua - fata din prezent. Seamănă extrem de mult la exterior, dar sunt foarte diferite ca și caractere. Emma și-a dorit să înceapă o viață nouă alături de iubitul său, iar Jane își dorește o viață diferită după ce a născut o fetiță care a trăit doar câteva clipe. Emma este moartă, iar Jane trăiește și e gata să înfrunte orice pentru a-și reveni. Ce le leagă pe cele două? Faimoasa casă!În acea casă a trăit Emma, dar a avut un sfârșit tragic, al cărui deznodământ încearcă să îl dezlege Jane. Se spune despre casă că ar fi stranie, mai ales că în ea a murit o femeie, iar Jane vrea sa afle adevărul. În acest drum al căutării îl întâlnește pe Edward, de care se îndrăgostește și căruia îi e gata să-i dăruiască un copil, care se dovedește a fi cu sindromul Down. Căutările sale dau roade, dar e nevoită să treacă prin multe greutăți pentru a dezlega misterul. Finalul e unul neașteptat și chiar întreaga carte e plină de suspans. Pe parcursul lecturii nu știam la ce să mă aștept când voi întoarce pagina și am citit-o cu mare nerăbdare. Deși e voluminoasă, se citește destul de ușor. O recomand cu mare drag, mai ales pentru cei cărora le plac romanele psihologice. E fix ceea ce trebuie!Dacă îți pare o carte interesantă, distribuie articolul că sa afle și prietenii tăi despre ea.Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului. De asemenea, mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, YouTube și Facebook.Cu drag, Anna!
#sâniicontează și toate femeile trebuie să știe asta!


Cancerul curmă anual viața a peste 6 mii de persoane din Republica Moldova. Cancerul mamar ucide lunar 450 de femei și fete din țara noastră. Cea mai tânără pacientă depistată cu cancer la sân are vârsta de 16 ani. La nivel global, la fiecare 3 minute o femeie este diagnosticată cu această boală, iar la fiecare 15 minute una moare. Aceste date nu sunt invenții. Aceste date prezintă realitatea din țara noastră și din lumea întreagă. Aceste date înseamnă crunta realitate.  Una dintre rezoluțiile mele pentru aceat an este să îmi autopalpez lunar sânii, să merg o dată la trei luni la ginecolog și să fac mamografia anuală. De ce? Pentru că, depistat la timp, cancerul mamar se tratează! Iar prevenția este mai importantă decât tratarea! Zis și făcut! Cum am găsit un pic de timp liber, m-am programat pentru mamografie. Am ales clinica Sancos, pentru că acolo există unicul aparat inofensiv și, mai ales, nedureros, dar și pentru că am primit în dar o mamografie, în cadrul unui eveniment organizat de Asociația Ajută un Om. Deci, în luna decembrie, Doina Cernavca, directorul acestei asociații și inițiatoarea proiectului Stop Cancer Mamar Moldova, ne-a adunat pe mai multe femei la o seară de discuții cu genericul #saniiconteaza, iar doamna medic Natalia Botnariuc, mamolog oncolog și chirurg, ne-a povestit mai multe despre importanța autopalpării sânilor și a controalelor regulate la medic (USG și mamografie la sâni). Nu e nimic complicat să-ți autopalpezi sânii. Trebuie doar să urmezi câteva instrucțiuni clare, dar care te vor ajuta să te asiguri că ești bine. Eu fac asta în fiecare lună, după ce am terminat alăptarea. Pur și simplu, în timp ce fac duș, îmi autopalpez sânii și niciodată nu am simțit ceva suspect. Vezi in această imagine cum să îți autopalpezi și tu sânii. Un alt lucru pe care trebuie să îl faci este ecografia mamară. Dacă ai între 20 și 30 de ani, o dată la 3 ani mergi la medic pentru ecografie mamară, iar dacă ai între 30 și 40 de ani, trebuie să faci o ecografie în fiecare an. Dacă ai peste 40 de ani, este recomandat să faci mamografie, dupa care o ecografie a sânilor. Este o procedură nedureroasă, dar care poate oferi informații importante despre sănătatea sânilor. Eu nu am făcut niciodată o ecografie mamară, pentru că nu am avut motive (atât timp cât la autopalpare totul era bine, iar ginecologul mă asigura că nu trebuie să îmi fac griji). Totuși, anul acesta, pentru prima dată, mi-am făcut o mamografie. Spuneam mai sus că am făcut-o la clinica Sancos, acolo unde există unicul dispozitiv din țară - Invenia Abus - pentru diagnosticarea cu ultrasunet a cancerului mamar.  Aveam mari emoții când am intrat în cabinetul doamnei doctor, chiar dacă știam că nu sunt motive, dar îmi era frică de durere. Auzeam de la mama și alte femei că atunci când ți se face mamografia te doare rău, iar eu chiar îmi făceam griji în privința asta. Nu a fost cazul deloc. A trebuit să îmi dau jos sutienul, să mă culc pe un fotoliu, iar cu ajutorul aparatului doamna medic a făcut această investiție. Deloc dureroasă și deloc înfricoșătoare. A durat maximum 10 minute, după care am mers în fața unui monitor și mi s-au analizat fiecare sân în parte. „FELICITĂRI, SUNTEȚI SĂNĂTOASĂ!” - asta mi s-a spus și am fost invitată la următoarea consultație peste un an. Atât! A durat atât de puțin, dar a fost atât de important! Ieșind din clinică, mi-am zis că sunt datoare să transmit mesajul mai departe și să îți spun ție, celei care citești acest articol: mergi la medic și verifică sănătatea sânilor! E ceea ce poți face în orice moment, dar care-ți poate salva viața! Și nu uita: #saniiconteaza! Te rog să transmiți mai departe acest mesaj și să avem grijă de femeile din viața noastră. Ele trebuie sa meargă la medic, să se asigure că sunt bine și să trăiască fericite, cu sâni sănătoși. Iar în cazul în care, Doamne ferește, s-ar depista ceva, ele s-ar putea trata, pentru că DEPISTAT LA TIMP, CANCERUL SE TRATEAZĂ! Cu mai multe postări interesante și utile mă găsești pe pagina de Facebook a blogului. De asemenea, te aștept și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook. Cu drag, Anna!

Generat în 0.281 secunde.