Nea Cutărică s-a trezit, ca de obicei, la 6. “Cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge!” clamează cu orice ocazie, fără să-şi dea seama că tonul e uşor forţat şi un pic enervant. Cinşpe ani de pensie i-au consolidat acest obicei de tinereţe. Bărbieritul, toaleta şi pumnul de pastile nu-i iau mai mult de jumătate de oră. Tot ca pe vremea când mergea la servici, doar că acum în loc de costum şi cravată se îmbracă în treningul de l-a primit de Crăciun de la fiu-său. Îşi face un ibric de cafea – doar cu un pic de zahăr – şi, instalat pe fotoliul din sufragerie, dă pe România tv apoi schimbă frecvent de pe un post pe altul. Pe la opt jumate ia micul dejun, cam la fel în fiecare zi: brânză, salam de vară, pâine, ouă fierte şi un pic de unt în weekend, când colesterolul e mai blând cu pensionarii. După masă îşi ia sacoşa de pânză din cuierul de la intrarea în apartament şi dă o tură pe jos, pe la Mega. Agentul de pază de la intrare, aproape de-un leat cu el, se face că nu-l vede. Nu-l mai salută de vreo lună, de când, enervat că stătea în drum şi bloca intrarea cu curul lui mare, i-a zis să-şi caute, dracului, un serviciu ca lumea. Dă o tură pe culoarele înguste, se uită absent la toate prostiile îndesate pe rafturile înalte – cine naiba cumpără toate chestiile alea? Deschide uşile de sticlă ale frigiderelor de la raionul de carne, inspectează sever termenul de expirare de pe câteva cutii apoi se plânge de creşterea uriaşă a preţurilor unui tânăr care încerca să-şi facă loc pe lângă el pentru a ajunge la o caserolă de pulpe de pui. Mormăie ceva în urma tânărului care nu are chef de comentarii. Cu pulpele într-o mână şi coşul în cealaltă, probabil că e deja la casă când nea Cutărică încheie cu un comentariu despre respect şi tinerii fără căpătâi de astăzi. Ia o franzelă, două iaurturi, un salam de vară si trei portocale. Comentează că ar mai trebui deschisă o casă pentru că sunt patru oameni în faţa lui la coadă. Casiera trimite mesajul prin cască, dar a doua casieră ajunge chiar cînd îi vine rândul. În spatele lui nu mai e nimeni. Prea târziu, duduie, zice cu năduf în timp ce trânteşte salamul pe tejghea. Trebuie să vă zic eu că e coadă! Lasă coşul pe jos, lângă casă, ca să facă şi putoarea aia de paznic ceva.