Gânduri și rânduri despre viața mea minimalistă

De când mă știu, nu mi-a plăcut niciodată să am multe lucruri. Nu lucrurile pe care le posed îmi definesc valoarea mea ca om, iar asta am înțeles încă de când eram mică. Atunci când am mai crescut, îmi era destul de greu să nu mă las influențată și să nu cumpăr anumite lucruri doar pentru că cineva le are și pentru a fi în rând cu lumea. Însă nu a fost imposibil, căci ideea mea a fost întotdeauna – cu cât am mai puține obiecte, cu atât mai bine. Nu sunt materialistă și tocmai din acest motiv mi-a fost ușor să îmbrățișez minimalismul. De fapt, l-am adoptat încă înainte de a cunoaște acest termen. Pur și simplu așa am simțit și așa am făcut, iar ulterior s-a dovedit că eram pe drumul cel bun, pe calea convenabilă mie. Nu zic că e cea mai corectă. Pur și simplu pentru mine e perfectă!