Nu am citit de mult timp o carte despre război și am găsit-o potrivită pentru această perioadă. La „Contesa din Toscana” mi-a atras atenția nu titlul, ci autoarea, căci citisem și „Fiica negustorului de mătase”, care mi-a plăcut foarte mult și mă gândeam că aceasta va fi la fel. Nu m-am înșelat. Deși primele 30 de pagini mă cam plictiseau, după asta nu am mai putut-o lăsa din mână.