Nu am mai citit poezie de câțiva ani buni, iar această carte a Elenei Zaițev a fost ca un balsam pe suflet. Cu fiecare poezie citită am simțit un val de emoții de nedescris. Le-am citit și copiilor, și bebelușei mele; am citit înainte de somn, am citit dimineața sau ziua, când mă odihneam. Am citit mai multe zile din ea, căci vroiam să trec prin mine fiecare poezie, să observ emoția care o provoacă și să mă analizez dintr-o parte. Datorită acestei cărți, parcă aș fi fost la psiholog, la terapie.