Comentariul Deciziei CC privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru

Surpriza nu s-a produs. Curtea si-a mentinut jurisprudenta anterioara.
Astfel Curtea a stabilit că, este atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a notat că, deşi exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi discreţionară.
Analizând ponderea fiecăreia dintre cele două autorităţi publice în procedura de formare a Guvernului, Curtea a conchis că rolul Parlamentului este unul decisiv în raport cu rolul Preşedintelui Republicii.
Această diferenţă de pondere se datorează formei de guvernământ parlamentare.
În plus, în conformitate cu prevederile articolului 60 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 58, 84, 88 şi 89; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 17).
Pina aici totul e clar.
Putem sa discutam mult despre faptul ca un Presedinte ales, in redactia actuala a Constitutiei are dreptul discretionar de a numi un candidat la functia de Premier, dar Curtea a stabilit altfel.
Cel mai important, Curtea a reţinut că Preşedintelui Republicii nu i se poate nega dreptul de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul şi de a atrage sprijinul politic al majorităţii parlamentare, care îl va susţine pe întreaga durată a legislaturii.

Curtea a mai subliniat că interpretarea Constituţiei, în sensul existenţei unui drept discreţionar al Preşedintelui ţării de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, poate conduce la apariţia unor conflicte instituţionale (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 95 şi 117; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 19).
In concluzie:
1. Partidele si fractiunile parlamentare trebuie sa aiba timp de minim 48 ore sa dialogheze si negocieze formarea unei majoritati parlamentare.
2. Presedintia va trebui sa evalueze atent, dupa ce va primi numele candidatului la functia de Premier, calităţile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul.
3.Presedintele are dreptul sa refuze pe motive intemeiate candidatul majoritatii parlamentare si sa propuna un candidat propriu.
Drept sanctiune Parlamentul ar putea initia procedura de suspendare, pentru care e nevoie de 2/3 de deputati.
Daca nu se acumuleaza 2/3 putem interpreta ca candidatul propus de Presedinte, poate merge in fata Parlamentului si astfel se incheie conflictul.