Nu vreau a mă amăgi, dar parcă m-am obişnuit să privesc o făptură femeiască fără a simţi nedietetica nevoie de a o înghiţi pe loc. Ştiu, în sfârşit, cum să ies din vâltoare şi cum să arunc un ochi sceptic asupra ei, asupra noastră. Am rătăcit pe undeva ochelarii mei de cal.

O imagine dureroasă: un recall, cu taică-meu în faţa comisiei care împărţea posturile în învăţământul arădean, în urma reducerilor de activitate ale căror victime fuseserăm amândoi. Se îneca în vorbe, copleşit de sentimentul nedreptăţii care i se făcea tocmai lui - un om cu jumătate de viaţă dedicată educaţiei. Şi vaca aia cu păr ca paiul dezhidratat şi nume sudist rimând cu căcălău - inspectoarea generală - trona pe un podium în sala de festivităţi a Pedagogicului. Un personaj de sinistră amintire, de o vulgaritate aparte, deşi ai fi aşteptat altceva de la o profesoară de limba română... Eu - copil din nou. Tatăl meu - privind în sus la spălăciţii aceia care tăiau şi spânzurau (după cum le dicta mita) în şcolile judeţului - încurcându-se în cuvinte, bâlbâit din cauza revoltei.

Sunetele de minimal călătoresc prin mine cu viteze ilegale, văduvindu-mă de idei, deraţionalizându-mă. Raţiunea, rămasă impotentă şi fără speranţă la intrarea în transă.

Aldous Huxley, Orb prin Gaza: "Cât de frumoşi erau copacii toamna! Neîndurător de frumoşi; insultători chiar, de n-ar fi fost ceva deznădăjduit în încremenirea lor, ceva fragil ca sticla, arătând că dezastrul avea să vină curând."

Nicăieri nu se simte chitara mai bine, mai înţelept folosită, mai răsfăţată decât în mâinile unui bluesman. Ăsta nu o zgârie, nu o agresează decât atunci când, cântând, ai zice că face sex cu ea. Bluesmen-ii nu zdrăngăne, nu fac jim-jim-jim ca să dea poporul imbecil din plete. Nici nu scot răgete vampirice. Ei cântă supăraţi, pe verandă, fac jazz de necaz, nu se sinucid, deşi inima le e albastră. Îşi păstrează zâmbetul fin, ironic în colţul buzelor. Ils sont bleus, mais ils sont toujours vivants, ils s'en foutent de toute tristesse.

Jazzul e o muzică sălbatică. Uită-te la ei, ce mişcări electrizate au, ascultându-şi propria performanţă pe scenă. Trupul stăpânit de convulsii, capul scuturându-se ritmic, mâinile urmărind bassline-ul. Picioarele, cuprinse de frenezie.

Advertiserii au descoperit un limbaj special, fabricat din cauciuc binevoitor, asemănător celui din cancelariile instituţiilor europene. Cuvinte cheie, indispensabile prostirii cumpărătorilor: produs natural, plante atent selecţionate, şi văd nişte femei grase, cu pungi pe cap, trăgând la sorţi frunzele de mentă, supunându-le unor teste exigente: cu foc, cu apă, curent electric, selecţionate - alt cuvînt degrabă penetrant de minţi slabe, şi boabele de cafea sunt selecţionate, pe dracu', cine are atâtea degete?, recoltate în perioade cu conţinut maxim de principii active; conţinutul nu poate fi decât maxim, ca să pot eu dormi mai bine, după fiecare înghiţitură, cât despre principii, prezente în structura profundă a unei frunze de izmă, nu mă încumet să fac vorbire, bine că sunt ele active.