Potopul vesel

Se făcea că pe Nistru și Prut s-a pornit apă mare. Într-un mod bizar râurile s-au revărsat doar unul către altul, iar apele tulbure au început să converge în așa fel încât au umplut rapid spațiul dintre ele. Se făcea că șuvoaiele tulbure nu vuiau fioros, așa cum ar fi fost firesc, ci clefăiau zgomotos și savurau carne vie. Oamenii care pluteau în grupuri mari printre deșeuri, nu chemau în ajutor, nu se apucau în disperare de orice pai, ci din contra se veseleau, cântau și chiuiau ca la nuntă, alții cu fețe solemne ca la parada strigau lozinci. Cei înghițiți de ape erau petrecuți cu strigăte de bucurie, iar cadavrele lor aruncate la suprafață erau întâlnite cu urale și aplauze. Apele râgâiau zgomotos după giurgiuleșteni, molfăiau plescăind  orheieni și adulmecau hulpav corjeuțeni. Toată hărmălaia asta era acompaniată orchestral de o melodie săltăreață care venea pe vânt din aceiași direcție de unde apele aduceau din amonte spre aval, pungi de celofan,  recipiente de plastic, bețe de răsărită, bostani și multe hârtii: dosare, diplome, broșuri, reviste, ziare etc.